Ziua Europei la Chișinău ne-a adus, ca în fiecare sâmbătă, o nouă ședință a atelierului ”Vlad Ioviță”. Ne-am întâlnit ca de obicei, la 17, la biblioteca Hașdeu.
Am început cu jurnale un pic mai speciale, sâmbăta trecută am asistat pentru câteva minute la un ”grandios zbor cu balonul” și am încercat să redăm asta în relatările noastre. Tot pentru dezvoltarea spiritului de observație și a atenției la detalii s-a propus un exercițiu: Nina Caraman a făcut o plimbare de 15 minute în PMAN, urmând să redea apoi ce se-ntâmplă acolo. A făcut-o într-un fel mai special, a interiorizat totul, și i-a ieșit un fel de poem în final.
Totuși, la general am făcut abstracție de aerul politic și ne-am văzut de ale noastre, adică de textul în lucru al Cristinei Macovschi.
Una dintre particularitățile atelierului nostru e faptul că discutăm un text pe parcursul mai multor ședințe, astfel autorul are posibilitatea să asculte mai multe sugestii, să-și vadă lucrarea prin ochii cititorului, să înțeleagă părțile bune și cele care dimpotrivă, încurcă.
De data asta l-am avut ca invitat pe d-nul Mihai Fusu, împreună cu Alexandra. Dumnealui i-au plăcut dialogurile din textul Cristinei, doar că anumite momente i se par cam false, forțate, ori proza, la fel ca teatrul (nu a vrut să se pronunțe asupra poeziei) nu suportă falsul. Consideră că ar fi bine dacă autoarea ar dezvolta anumite personaje, care probabil au un impact mare asupra protagonistei.
Alexandra e de părere că ar trebui să se ofere și ceva detalii despre ce simt restul personajelor, pentru că deși e o narațiune la persoana a treia, deci obiectivă teoretic, vedem doar punctul de vedere al protagonistei. Crede că ar fi bine ca un autor, în momentul în care scrie un text, să se pună și în pielea cititorului, astfel se vor evita anumite greșeli, excese, mai ales la nivelul limbajului, dar toate astea vin cu timpul și cu exercițiul scrisului. Totodată, o documentare bună ce privire la anumite evenimente sau situații reale, posibile redate în text ar evita forțările și momentele care par false.
Ecaterinei Bargan i-a plăcut mai mult textul în varianta asta decât în cea inițială, dar și ea consideră că mai este de lucru la limbaj și exprimare în primul rând.
Elenei Boguș i s-a părut dinamică proza și firească.
Lui Dumitru Crudu i-a plăcut felul în care a lucrat Cristina textul, dar acesta mai poate fi îmbunătățit și a încercat să dea câteva sugestii în acest sens.
Și eu cred că textul e în evoluție,dar probabil sunt prea multe personaje figurante pentru o proză atât de scurtă, și nu sunt clar conturate, totuși au un discurs firesc și Cristinei n-o să-i fie greu să le accentueze pe cele care merită și totodată să fie mai atentă la limbaj, astfel textul va fi și mai ușor de receptat.
În final am făcut concluzii atât cu privire la textul Cristinei, cât și la felul în care se construiește un text în general. Ne-au fost utile sfaturile d-nului Fusu și ale Alexandrei, oameni cu experiență, ce să mai J
Noi ne vedem sâmbăta viitoare,ca de obiciei, până atunci, bucurați-vă de ploi și citiți revista LA PLIC ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu