Pianista

Die Klavierspielerin, 1983

de Elfriede Jelinek

Traducere de Nora Iuga.



Premiul Nobel pentru literatura – 2004. Distins si cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll, romanul Pianista a fost ecranizat de regizorul Michael Haneke, cu Isabelle Huppert, Benoit Magimel si Annie Girardot. In 2001, la Festivalul de la Cannes, pelicula a obtinut Marele Premiu, precum si Premiul pentru cea mai buna actrita si cel mai bun actor. Romanul Pianista o are in prim-plan Erika Kohut, o femeie nemaritata in virsta de treizeci si cinci de ani, care a fost sacrificata de mama sa autoritara pe altarul artei. Din nefericire, Erika nu este intr-atit de talentata incit sa devina pianista de concert, astfel ca se resemneaza cu statutul de profesoara la Conservatorul din Viena, la mijlocul anilor ’70. Ea inca locuieste cu mama sa si toata lumea o considera o fiica-model. Erika isi dezvaluie insa si o latura violenta, perversa: se duce la peep show-uri, frecventeaza localuri dubioase unde imigranti turci si sirbo-croati agata femei, totul culminind cu o scena de automutilare in care isi taie labiile. Cind unul dintre studenti se indragosteste de ea, Erika il supune unor ritualuri sado-masochiste inainte sa se culce cu el. Dragostea imposibila dintre cei doi o impinge la sinucidere.





Elfriede Jelinek s‑a nascut in 1946 la Mürzzuschlag, Austria. A studiat compozitia la Conservatorul din Viena, urmind, in paralel, studii de teatru si istoria artei, intrerupte din pricina unei depresii. A debutat in 1967 cu volumul de versuri Lisas Schatten (Faptele Lisei). Cunoaste succesul cu romanele Die Liebhaberinnen (Aman­tele, 1975), Die Ausgesperrten (Exclusii, 1980), Die Kinder der Toten (Copiii mortilor, 1995) si mai ales cu Die Klavierspielerin (Pianista, 1983), acesta din urma avind o puternica incarca­tura autobiografica. Romanul a fost distins, in 1986, cu Premiul Heinrich Boll. In anul 2001, a fost ecranizat de regizorul Michael Haneke, cu Isabelle Huppert, Benoit Magimel si Annie Girardot in rolurile principale. Pelicula a obtinut Marele Pre­miu la Festivalul de la Cannes, precum si Premiul pentru cea mai buna actrita si cel mai bun actor. In 1989, romanul Lust (Nesat) declanseaza un imens scandal din pricina sexualitatii violente, linie in care se inscrie si romanul Gier (Lacomie, 2000). Elfriede Jelinek a tradus din operele lui Thomas Pynchon, Christopher Marlowe, Georges Feydeau si Eugène Labiche, a scris scenarii de film, librete de opera, eseuri. A fost distinsa cu nenumarate premii nationale si internationale, printre care Premiul Brener (1996), Premiul Georg Büchner (1998), Premiul Heinrich Heine al orasului Düsseldorf (2002) si Premiul Stig Dagerman (2004). In 2004 i‑a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatura „pentru fluxul muzical al vocilor si antivocilor din romanele si piesele sale, ce releva, cu un extraordinar talent lingvistic, absurditatea stereotipurilor sociale si forta lor subju­gatoare”. La Editura Polirom au mai aparut Pianista (2004), Exclusii (2005) si Amantele (2006).



fragment din carte:

(...) Numai vanitatea asta. Blestemata asta de vanitate. Vanitatea Ericăi îi dă de lucru mamei şi-i bate cuie în tălpi. Vanitatea e singurul lucru la care fata ar trebui încetul cu încetul să înveţe să renunţe. Mai bine acum decît mai tîrziu, pentru că de la o anumită vîrstă, care îi bate la uşă, vanitatea e o povară. O, Erica asta! Adică cei mai mari din istoria muzicii au fost vanitoşi? N-au fost. Singurul lucru la care mai trebuie să renunţe ea e vanitatea. La nevoie, mama îi va netezi, în acest scop, toate asperităţile, să nu rămînă prins de ea nimic în plus, nimic de prisos. (...)

"Pianista este o carte uluitoare, care îţi îngheaţă sîngele în vine."

Walter Abish

"Descrierea halucinantă a raporturilor dintre o mamă şi fiica ei, analiza nemiloasă a depersonalizării unei femei în numele muzicii, ilustrare vitriolantă a războiului dintre sexe, Pianista este un roman surprinzător, deranjant, scandalos"

Le Monde