Vibrații ale corpului de la muzica zbierândă în PMAN, miting de comemorare a eroilor căzuți în ”Războiul pentru apărarea patriei”, ”zbor” la 20 de metri, în baloane cu animăluțe, urlete ale prezentatorilor, gen ”veniți la noi! E mai interesant decăt pe Piață!”... De toate a avut parte Chișinăul nostru azi, dar pentru noi a contat cel mai mult întrunirea săptămânală a atelierului ”Vlad Ioviță”. Ne-am văzut, ca în fiecare sâmbătă, la 17, la biblioteca Hașdeu. Am început cu un text de Mircea Țicudean, de la Radio Europa Liberă Praga, o proză de jurnal, plină de umor, în care prezintă un sătuc din Cehia, în care a fost într-o excursie. Am continuat cu jurnalele noastre, pe care le-am citit și discutat. Azi, cel mai fain a fost cel al Cristinei Macovschi, un jurnal foarte sincer și interesant.
Am mai citit și un text de Arthur Rimbaud, Vocale (pe care-l găsiți aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/137530/index.html), și continuăm să-l analizăm prin prisma Structurii liricii moderne, de Hugo Friedrich. Pentru că vibram prea tare din cauza muzicii, pe la 18 am pornit spre Grădina Dendrologică. Am trecut pe la o alimentară să ”facem plinul”, și am pierdut-o pe Nina Caraman pe drum.
Dumitru Crudu ne-a arătat o intrare super-ultra-mega-secretă, și am mers pe aceeași cărare pe care, cu vreo 4 ani în urmă, a călcat Dan Sociu (!) împreună cu membrii unui club literar pe-atunci organizat de Dumitru Crudu și Nicolae Popa. Ne-am pătruns (prin tălpi) de pașii poeților, de aerul decolorat politic de ajun de 9 mai, și am ascultat textul Cristinei Macovschi, Abonatul se află în afara ariei, o proză crescută din jurnal, pe care s-ar putea s-o citiți într-unul dintre următoarele numere ale revistei La Plic (http://plic09.wordpress.com/)
Lui Ion Buzu i-au plăcut dialogurile din text, i se par naturale, dar consideră că uneori, autoarea face unele concluzii inutile, ar trebui să prezinte acțiunea și rezultatul ei, atât. El ar dezvolta unele scene și ar adăuga altele, care să elucideze cumva relațiile protagonistei cu ceilalți.
Și Dumitru ar scoate concluziile, cititorul trebuie să le facă. Ar dezvolta anumite secvențe, ar explora mai mult unele dorințe, aspirații, relațiile personajului cu prietenii. I se pare bună ideea scrierii unei proze despre adolescenți, viață de liceu (dar și alte chestii pe care textul le conține) mai ales că nu prea sunt, mai ales în literatura românească, genul ăsta de perspective.
Ecaterina e de acord cu cele spuse. De asemenea, îi place prezența abundentă a dialogului, care e foarte natural. Textul i se pare ușor de citit și receptat.
Și mie mi se par bune, firești dialogurile, și eu aș renunța la concluzii și aș dezvolta anumite secvențe, adăugând mai multă acțiune. Cred că ar ieși chiar un text bun după o rescriere și redactare, căci însuși firul narativ de bază și ideea e foarte interesantă.
Deși i-am dat toți idei, sper c-au fost constructive și Cristina va ști să le aleagă doar pe alea care-s potrivite pe textul ei, căci ăsta e marele risc în discuția pe un text în lucru, fiecare își închipuie și spune cum l-ar scrie el, și-atunci autorul riscă să se piardă ascultând toate sfaturile.
Pe final, atelierul a avut un specific peripatetic, ne imaginam posibile întorsături din textul Cristinei în timp ce mergeam prin pădure înapoi spre ”progres, civilizație”. Până sâmbăta viitoare mai căutăm locuri conspirative pentru ședințe, și dacă nu-s împânzite cu reportofoane ale serviciilor secrete, s-ar putea să ne mai ”plimbăm”...
P.S: Moni Stănilă invită toți doritorii să participe la concursul literar ”Pavel Dan”: http://cenaclulpaveldan.wordpress.com/2010/03/06/se-anunta/
sună captivant și într-un mod foarte original întîlnirile voastre,,
RăspundețiȘtergerebravo!