Andre Glucksmann se îmbracă întotdeauna în negru. Pletele bogate, sure, şi costumaţia aceasta sobră îi conferă un aer de rege florentin sau de teolog coborât parcă din tablourile Renaşterii. Însă multă lume ştie că Andre Glucksmann este contemporanul nostru, poate cel mai important gânditor francez al epocii pe care o trăim şi unul dintre filozofii cu mare audienţă în Europa. Andre Glucksmann ilustrează ca nimeni altul tipul de învăţat şi filozof care nu se închide în cabinetul de studiu: a fost în Cecenia pentru a vedea la faţa locului ce se întâmplă acolo; a fost prieten cu Massud, liderul afgan care a luptat împotriva armatei sovietice şi împotriva regimului despotic al talibanilor. Unul din prietenii săi a murit în urma atacului terorist asupra Turnurilor Gemene de la New York. Glucksmann are talentul, tot mai rar astăzi, de a transforma în idei şi sentinţe memorabile ceea ce vede şi citeşte în aceste timpuri. În cartea pe care a publicat-o de curând, Dostoievski la Manhattan, filozoful francez ne avertizează că în secolul XXI societatea noastră se va confrunta cu pericolul nihilismului. Mişcarea islamistă de astăzi este definită de Glucksmann drept una care face "o lectură" în spirit nihilist a islamului. Vă propunem în continuare fragmente dintr-un recent interviu acordat de Glucksmann revistei spaniole La Vanguardia.
La Vanguardia: - Domnule Glucksmann, care este pentru noi cel mai mare pericol astăzi?
Andre Glucksmann: - Terorismul. Fiecare dintre noi putem avea mai mulţi duşmani, dar pericolul real este terorismul.
- Cum aţi defini terorismul? Ce este terorismul?
- Un atac ucigaş, premeditat, asupra oamenilor. Două exemple: primul - atacul asupra Turnurilor Gemene de la New York; al doilea – bombardarea de către armata rusă a oraşului Groznîi.
- Şi bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei?
- Bombardamentul acela a fost o acţiune militară în cadrul războiului. În felul acesta un stat a înţeles că poate învinge în război, însă n-a fost un act terorist.
- Dar şi atunci au murit oameni nevinovaţi.
- A fost o crimă de război. Se poate discuta şi polemiza pe acest subiect, dar n-a fost terorism.
- Ce spuneţi despre lagărele de exterminare ale naziştilor?
- Au fost o formă de terorism.
- Cum apreciaţi evenimentele recente de la Moscova, când un grup de luptători ceceni au atacat un teatru?
- Cecenii care au luat ostatici în teatrul moscovit erau terorişti.
- Dar Putin, care a otrăvit cu gaze o parte din ostatici?
- Şi el a procedat ca un terorist, dar ca unul care luptă împotriva terorismului. Sunt alte metode, mai democratice, de luptă împotriva terorismului.
- Cunoaşteţi vreun exemplu?
- Îmi amintesc un caz când a fost deturnat un avion. Poliţia a purtat tratative interminabile cu teroriştii, aceştia au obosit şi în cele din urmă s-a reuşit salvarea tuturor pasagerilor. În timpul asaltului au murit toţi teroriştii şi doar un singur poliţist...
- Domnule Glucksmann, credeţi că acţiunile întreprinse de preşedintele Bush în Afganistan pot fi catalogate drept terorism?
- În nici un caz. El i-a ajutat pe afganezii moderaţi în lupta lor împotriva terorismului. Cred chiar că Bush merită să fie lăudat pentru aceasta. El n-a distrus în bombardamente oraşul Kabul. Sigur, au murit şi acolo oameni, dar nu există "războaie curate". Cred că în unele cazuri chiar e necesar să se recurgă la violenţă pentru a-i învinge pe terorişti.
- În opinia Dvs., Saddam Hussein este terorist? Credeţi că trebuie înlăturat de la conducerea Irakului?
- Saddam i-a otrăvit şi el cu gaze pe curzi... Există în lume sute de ţinte, între care destule obiective nucleare şi imense rezervaţii de petrol, care pot fi oricând atacate. Nu le putem păzi ireproşabil pe toate de atacurile teroriştilor, aşa că ne aşteaptă în viitor un adevărat coşmar.
- Sugeraţi faptul că Saddam Hussein le poate ataca?
- Saddam are toate mijloacele să facă acest lucru. El este un adevărat pericol şi prin faptul că le oferă teroriştilor loc de refugiu în ţara sa.
- E oarecum neobişnuit să discutăm cu un filozof despre război, despre George Bush şi Saddam Hussein.
- Să nu credeţi cumva că sunt fascinat de George Bush... Eu îl respect foarte mult pe Machiavelli. Machiavelli îşi bătea joc de principiile de viaţă ale franciscanilor – nişte pacifişti convinşi şi foarte hotărâţi.
- Ce sens puneţi în sintagmă "pacifişti convinşi"? Cine sunt aceştia?
- Sunt aceia care încearcă să ne convingă că în lume nu există răul, aceia care ignorează răul şi ne îndeamnă să le îmbrăţişăm această credinţă.
- Dar există cu adevărat răul în lume? Preşedintele Bush vorbeşte chiar de o "axă a răului".
- Evident că există mult rău în lume. Cei care spun că nu există, îl compară, la rândul lor, pe Bush cu Satana, adică văd în el răul suprem, contrazicându-se în mod flagrant.
- Cum poate fi definit binele în lumea aceasta?
- Prin inexistenţa răului. Binele nu este o noţiune absolută şi universală, ci una relativă. Numai răul e absolut, iar esenţa lui este distrugerea omenirii.
- Cine promovează această ideologie a răului?
- Vă numesc trei ideologii care propagă, în opinia mea, genocidul: nazismul (în numele rasei superioare); stalinismul (în numele unei singure clase); islamismul (în numele unui singur Dumnezeu). Deşi se numesc în mod diferit, ceea ce le uneşte este nihilismul.
- Aveţi o definiţie a nihilismului?
- Definiţia e simplă: "Totul este permis, totul e acceptabil".
- Reiese că răul este generat de nihilism?...
- Da. Terorismul înseamnă de fapt nihilism. De aceea cred că nihilismul este un mare pericol pentru noi. În acelaşi timp e foarte important să ştim că dacă vom combate nihilismul după principiul "totul e acceptabil", ne vom transforma noi înşine în nihilişti.
- În acest caz, ce credeţi că nu ar trebui să facem pentru a nu multiplica răul?
- Există în lume două tabuuri absolute peste care nu ar trebui să trecem: 1. să nu admitem libertatea totală în relaţiile sexuale (incestul) şi 2. să nu admitem violenţa totală (societatea de astăzi controlează/supraveghează într-un fel violenţa). Nihilismul încalcă aceste tabuuri şi tinde astfel să distrugă omenirea.
- Poate că aceste lucruri se întâmplă şi din cauza că l‑am ucis pe Dumnezeu?
- Nu este adevărat. Şi nihiliştii i se adresează lui Dumnezeu. În Alger a fost emisă o "fatva" care permitea sfâşierea în patru a copiilor musulmani, şi asta numai pentru a-i feri de contactul cu "necredincioşii".
- Cunoaşteţi şi alte exemple de nihilism?
- Vă dau încă două exemple. Un copil în Liban, înarmat cu automatul Kalaşnikov, la întrebarea prietenului meu că îşi poate astfel omorî fraţii sau părinţii, răspunde printr-o altă întrebare încuietoare: "Şi de ce n-aş face-o?" Un alt exemplu: în Ruanda, tribul hutu, mânat de instinctul de a distruge, a ucis aproape un milion de oameni din tribul tutsi. Măcelul era însoţit la radio cu apeluri de felul acesta: "Omorâţi-i! Dansaţi pe trupurile lor!..."
- Seamănă mult cu violenţa sinucigaşilor de la 11 septembrie 2001.
- Am fost şocat să aud după măcelul produs la New York următoarele reflecţii: "Da, este îngrozitor ce s-a întâmplat, dar americanii au meritat pedeapsa aceasta pentru felul cum s-au comportat cu alţii de-a lungul istoriei". Dacă judecăm în felul acesta, cred că nu vom găsi nici un popor care să fie salvat de la pieire. Condamnarea victimei este primul pas spre nihilism...
- Ţinând cont de "această dinamică malignă" din jurul nostru, spre ce ne îndreptăm?
- Occidentul a avut nevoie de mii de ani pentru a construi o societate civilizată, pe când nihilismul înaintează şi se instalează cu o viteză uimitoare. Ce ştim şi vedem noi acum sunt doar "mugurii" unei noi maladii ucigaşe. Ce se va întâmpla când această ideologie se va aşeza în suburbiile marilor oraşe, unde vor apărea reţele de gangsteri şi terorişti? Cred că forma de război care se va purta în secolul XXI va fi între aceia care vor dori să trăiască fără violenţă, adică vor dori ca copiii lor să nu fie omorâţi pe stradă, şi adversarii lor.
- Şi cine va învinge în această confruntare?
- Lucrul acesta va fi hotărât de oamenii simpli, oamenii de pe stradă, care se vor uni şi vor opri violenţa. Numai ei sunt în stare să facă acest lucru. Eu cred în responsabilitatea omului pentru perpetuarea speciei sale.
- Cum ar trebui să ne educăm copiii pentru viaţa care îi aşteaptă?
- Copiii nu trebuie feriţi şi izolaţi de viaţa de afară. E recomandabil ca ei să vadă şi să cunoască totul, inclusiv lucrurile mai puţin plăcute şi frumoase. Obligaţia noastră este să discutăm deschis, împreună cu ei, ceea ce se întâmplă... Nu există altă soluţie.
Traducere şi adaptare de Vasile GÂRNEŢ DUPĂ REVISTA SPANIOLĂ "LA VANGUARDIA", NOIEMBRIE 2002
Preluat din revista Contrafort
http://www.contrafort.md/2002/97/442.html
