Unul dintre cele mai faine bloguri e cel al scriitorului Vasile Gogea.
Iata o postare ( e in legatura cu Grosan), de exemplu:
O fascinaţie constantă a exercitat asupra mea, de îndată ce „l-am cunoscut”, Turnul din Pisa. Îmi amintesc că prima idee care mi-a venit în minte atunci cînd am aflat despre existenţa lui a fost că un asemenea turn are umbră chiar şi atunci cînd soarele străluceşte perfect perpendicular deasupra lui. Dar, meditînd la condiţia lui de turn înclinat, în repetate rînduri după ce „l-am văzut”, am mai înţeles ceva. Anume că, spre deosebire de toate turnurile absolut verticale, încărcate de orgoliul unei aparente înfrîngeri a gravitaţiei (cînd, de fapt, stabilitatea fiecărei pietre din zidurile lor se bazează pe această lege), Turnul din Pisa, în ciuda eleganţei lui desuete, ilustrează cu modestie o exemplară atitudine ironică. Fără să se împotrivească legii gravitaţiei, el pare să fi uitat să i se supună. Trufiei robite de inconştienţă, sugerată de Domul din Koln (să zicem), i se opune umilinţa ce însoţeşte conştiinţa libertăţii. O umilinţă demnă, însă. Căci Turnul din Pisa este doar înclinat, nu îndoit.
De cîte ori aflu despre noi planuri ale unor arhitecţi de a îndrepta Turnul din Pisa, mă gîndesc şi la tratatele unor moralişti pentru îndreptarea lumii. Dar lumea este „înclinată” într-un cu totul alt înţeles. Numai în arhitectură ignorarea Legii poate crea, în mod exceptional, monumente.
(Acest text a apărut prima dată în revista ASTRA, nr.10/1986 şi a fost inclus în volumul Fragmente salvate (1975-1989), apărut la Editura Polirom în 1996. Consider că exprimă concis şi corect ceea ce vreau să-i transmit prietenului meu vechi, prozatorul, dramaturgul şi gazetarul Ioan Groşan, în aceste nefaste momente ale vieţii sale.)
Like
Be the first to like this post.
6 comentarii (+add yours?)
1.
Florin Iaru
Feb 01, 2011 @ 13:08:12
Dragă Vasile,
Cum trec vremurile…
Dacă atunci tu vorbeai de excepţia de la regulă, cititorul presupunînd că tu anume ascunzi printre rînduri o semnificaţie majoră, de nerostit în comunism, acum vorbele tale îşi schimbă înţelesul. Căci, deşi e o mică minune a lumii, turnul înclinat nu-şi va putea susţine multă vreme superbia. Se va prăbuşi sub povara ei. Şi nu vom avea altceva de făcut decît să povestim despre el: “a fost odată ca niciodată un turn înclinat…” “Aiurea!” L-ai văzut tu cu ochii tăi?” “E o şmecherie!” “Asta-i ceva care nu există.” Ş.a.m.d.
Eu m-aş mulţumi ca inginerii să-l îngheţe sau, măcar, să-l îndrepte puţin, doar cît să-l mai putem escalada cu proriile picioare. Nu alea virtuale…
Răspunde
2.
Laszlo Alexandru
Feb 01, 2011 @ 13:13:26
Draga Vasile,
Iarta-ma dar textul tau, pe linga faptul ca dateaza de acum 15 ani, mai are si viciul ca e perfect ambiguu. Fiindca la Turnul din Pisa ma uit si-l vad de departe ca-i inclinat (mi-am si facut poze linga el). Dar la Grosan ma uit de citeva decenii si nu l-am vazut intr-o rina. Nici el nu s-a gindit, ca Al. Paleologu, de-o pilda, sa le spuna romanasilor: “fratilor, am gresit; asta a fost, am mincat cacao”.
Iar acum, cind e dat in git de CNSAS, vine cu tot felul de tertipuri: ca a fost greu, ca trebuia sa faca o facultate etc. Pina la urma e valabila doar concluzia scriitorului Alexandru Petria, dintr-o insemnare a sa de pe Facebook: “Personal, vroiam să aud trei cuvinte de la Groşan: «Îmi pare rău». Nu le-a rostit”.
Asta e.
Răspunde
*
vasilegogea
Feb 01, 2011 @ 14:01:00
@Laszlo Alexandru
Textul meu are chiar 25 de ani! Reluindu-l, cu convingerea mea ca e adecvat situatiei de azi, nu fac decit sa sugerez – nu sa clamez, sau si mai rau, sa dictez – o anume consecventa.Mi-e teama de instransigenta care derapeaza in intoleranta, de omul fara grade de comparatie, de spiritul amputat de capacitatea de a recunoaste nuante. Ce are comun cazul Paleologu cu Grosan? Nimic. Nu vreau sa intru in amanunte (le cunosc mai bine decit crezi), dar ma dezamageste graba, aproape placerea cu care cei care n-au putut pacatui, fac pe virtuosii judecind fara discernamint si fara intelegere orice pacat cu aceleasi unitati de masura. Nu absenta (din neputinta de a le exersa) a viciilor te face virtuos, ci puterea de a renunta la ele. Asta a marturisit Grosan. Tu spui: “Iar acum, cind e dat in git de CNSAS, vine cu tot felul de tertipuri: ca a fost greu, ca trebuia sa faca o facultate etc.” Astea nu sunt “tertipuri”: asta a fost viata lui Grosan, el nu a fost ademenit in plina maturitate, dupa o experienta directa si completa a confruntarii, intr-un moment de “restaurare” a conditiei “boieresti” precum Paleologu. Ci la 19 ani, cind aproape nu stia nimic despre esenta de adincime a lumii in care, da, voia si avea dreptul, sa urmeze si el o facultate!Nici nu a fost platit pentru cedarea lui, atita cita a fost! Si mie imi pare rau. Dar imi pare rau ca un istrument care ar fi trebuit sa limpezeasca moral aerul respirat in societatea romaneasca, il face si mai cetos. In loc sa vedem (cel putin) deconspirati ofiterii, colaboratorii, persoanele de sprijin, adica cei care “faceau totul” pentru a recruta “surse”, diabolizam victimele acestor slujitori ai lui Mefisto. Asta cred eu ca e! Cu toata tandretea!
Răspunde
3.
Ştefan Doru Dăncuş
Feb 01, 2011 @ 13:22:21
Am impresia că am intrat cu toţii într-un fel de şomaj mental din care nu putem evada decât eliminând Dumnezeul din noi. Pentru că a greşi e omeneşte dar a ierta – e divin.
Ce aiureală pe capul lui Groşan! Dumnezeu să-l ajute să treacă şi peste încercarea asta! Nu e nici el mai mult decât un om.
Răspunde
4.
Laszlo Alexandru
Feb 01, 2011 @ 14:18:18
Draga Vasile,
Nu doar Grosan a fost adolescent.
Ma obligi sa scriu aici lucruri pe care n-as fi vrut sa le fac publice. Cind eram in anul III de facultate, in 1988, la Filologia din Cluj, am cerut un pasaport turistic in Ungaria, pentru a-mi vizita o matusa bolnava. Dupa citeva zile, am fost sunat acasa de un individ care se dadea coleg de liceu de-al meu, apoi coleg de la examenul de admitere etc. Am fost condus intr-un apartament conspirativ al Securitatii, la ultimul etaj deasupra Consignatiei (daca mai tii minte pe unde vedea, pe strada vizavi de Central). Acolo individul s-a recomandat “locotenent-major Constantin” de la Securitate, sa-i zic “Costica”. Mi-a oferit de mincat, de baut – l-am refuzat instant, iti dai seama ca aveam matzul strins ca-mi venea sa vomez, nu sa maninc.
Pe scurt, ideea era sa devin informatorul lor si sa semnez un angajament, cu un nume conspirativ – sa stau linistit, va ramine doar intre noi doi, nu va afla nimeni nimic, voi fi protejat suta la suta etc.
De curiozitate, am intrebat ce mi se ofera la schimb. Mi s-a zis ca ei vor vorbi cu anumiti profesori mai severi, sa iau note bune la examene. I-am zis mersi, dar n-am nevoie, anul ala aveam un singur 9, tot restul notelor mele era de 10.
Atunci a schimbat foaia si m-a anuntat ca n-o sa ies niciodata din Romania, nu voi primi in veci pasaportul turistic pe care l-am solicitat.
I-am zis ca nu-mi pasa. M-am ridicat sa plec. El a insistat sa-mi dea pe un biletel numarul lui de telefon – cu centrala si cu interior, iar deasupra a scris “Costica”. L-am luat si am plecat.
Asta a fost totul. Nu l-am sunat – nu m-a mai cautat. Si nici pe nimeni n-am turnat!!
Asa ca te rog nu-mi spune ca doar Gogea, Grosan si amicul vostru Ion Muresan (care vad ca publica si el un penibil articol confratern) stiti cum era prin ceausism. Noi astialalti uite-acuma am aterizat cu astronava si aflam marile adevaruri de la cei care pun prietenia mai presus de principii sau moralitate publica…
Răspunde
5.
vetiver2
Feb 01, 2011 @ 14:35:07
Vasile, de nenumarate ori securitatea a incercat sa ma racoleze. Mai intai in facultate; apoi la Constanta unde eram redactor la revista Tomis si mi s-a spus ca nu voi publica niciodata vreo carte in Romania; apoi cind eram redactor la revista Magazin/Romania Libera si s-au tinut luni de zile de mine, m-au santajat cu darea afara din presa; apoi cind eram chiar “data afara din presa”, la Muncitorul Sanitar, unde un securist venea zilnic sa ma convinga sa devin informatoare, pentru ca spunea el, toti colegii mei erau. Si nu am devenit informatoare si nu am turnat niciodata pe nimeni. Data afara de la Revista Tomis, somera 5 ani in Bucuresti, neangajata la Televiziune din cauza dosarului, transferata disciplinar de la Romania Libera/ Magazin la Muncitorul Sanitar in aprilie 1989 dupa ancheta Securitatii in afacerea ziaristilor care au incercat sa scoata un ziar anticomunist clandestin, fara drept de semnatura in presa si cu cartile scoase din edituri. Nu am pierit. Deci se putea, Vasile! Se putea sa nu semnezi acest contract diavolesc. Hai, reciteste te rog romanul meu Viata pe fuga pe care il ai, sunt acolo multe ecouri ale vietii mele reale.
Mirela Roznoveanu
marți, 1 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trandafirii
Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu