România liberă, Nr. din 22 ianuarie 2011


Poezia, dincolo de boemă: Scoţi un volum de versuri şi plăteşti chiria o lună

Interviu cu Claudiu Komartin


Deşi a publicat trei volume de poezie până în prezent, fiind considerat unul dintre cei mai talentaţi poeţi ai generaţiei sale, bucureşteanul de 27 de ani Claudiu Komartin a câştigat, cel mai mult din vânzarea operei sale, suma derizorie de 1.200 de lei. Pentru a se întreţine, acesta face traduceri din franceză sau coordonează proiecte literare.


Care ar fi, în opinia ta, cel mai valoros poet român apărut după ‘90?

C.K.: Cel mai preţuit este Cristian Popescu, poet care a murit tânăr şi a publicat două-trei volume în care forţează limitele limbajului şi ale poeticităţii.

De ce nu sunt cunoscuţi poeţii contemporani publicului larg aşa cum era pe vremea lui Eminescu?

C.K.: S-ar putea ca poezia să nu fi fost niciodată de mare interes în sine, ci ceea ce se întâmplă în jurul ei, felul în care era privită ca rezonanţă culturală şi socială. Azi nu mai este importantă din punct de vedere social pentru că suntem împărţiţi în mult prea multe direcţii: divertismentul de masă, cultura populară care a năvălit peste noi după ‘90 sau televiziunile care ne spală creierii, poezia rămânând undeva pe fundal. Există, se face, dar este pentru nişte sute sau mii de persoane. Tendinţa asta este în toată Europa: în ţări precum Franţa sau Germania sunt poeţi foarte valoroşi publicaţi în tiraje ridicule. Cred că acum aura de mare poet, atotcuprinzătoare, este o imposibilitate fizică: ceea ce faci nu poate ajunge la o receptare unanimă, universală, poţi fi cel mult o figură populară în anumite cercuri.

Există ceva din Eminescu în poezia de azi?
C.K.: Dacă ne referim la stricta contemporaneitate, nu prea. Sunt însă poeţi care au influenţat generaţia de acum precum Stănescu sau Blandiana..

Pe vremea lui Eminescu, artiştii avea o anumită boemă. Cum este să fii artist în anul 2011?

C.K.: Este o chestiune de voinţă personală, faci boemă dacă eşti înzestrat sau dacă ai un tip de ideal artistic care include asta. Lumea de azi e orânduită în aşa fel încât boema e o chestie care ţine de inadaptare - un simbol al ratării, pe când înainte boema ţinea de boierie. În plus, în România de azi sunt puţini scriitori care pot trăi din ceea ce scriu - poate Cărtărescu şi încă vreo doi, iar în momentul în care nu poţi câştiga bani din ceea ce îţi place, trebuie să faci şi altceva.

Câţi bani ai câştigat până acum din poezie?

C.K.: Câştig foarte puţini bani din poezie. Sunt premiile literare care au o valoare ridicolă dacă luăm în considerare salariul unui corporatist - Premiul Academiei Române, o distincţie foarte importantă pe care am luat-o în urmă cu 3 ani, este de 500 de euro. Apoi, cel mai mult dintr-o carte am câştigat 12 milioane de lei vechi şi asta nu prea s-a întâmplat cu mulţi poeţi în ultimii ani.

Cu ce te mai ocupi în afară de poezie?

C.K.: De câţiva ani, m-am apucat de tradus cărţi din franceză, lucru pe care mi-l doream încă de mic. Pe lângă asta, conduc o revistă literară - Poesis International care a ajuns deja la numărul trei.


Adrian Păunescu a fost unul dintre poeţii bogaţi ai zilelor noastre. Care este părerea ta despre poetul Păunescu?
C.K.: Foarte mulţi apreciază uşurinţa de versificator, voioşia şi transparenţa lui Păunescu. Eu l-am citit cu atenţie şi nu cred că este nici un foarte bun versificator: întotdeauna găseşti câte un metru şchiop, o rimă falsă, o figură de stil riscantă, lucruri pe care la marii poeţi nu le întâlneşti pentru că au nas, fler, experienţă şi stimă de sine ca să nu lase orice să curgă pe foaie. Acest poet nu a tăcut niciodată şi nu a încetat să scrie niciodată. Dacă e onestă istoria literaturii române, nu îl va reţine mai mult ca pe Aron Cotrus sau Octavian Goga. Păunescu este un poet al naţionalismului lătrat, exprimat cu emfază şi cu patos - o anumită tradiţie a literaturii care sper să se sfârşească odată cu Păunescu.

De ce este totuşi Păunescu cunoscut de elevii de azi?

C.K.: Pentru că a fost foarte mediatizat. A fost un tânăr poet extrem de talentat, charismatic, care când a apărut a uimit pe mulţi. A debutat devreme, la 22 de ani şi a publicat 3 cărţi bune de poezie. La un moment-dat însă a avut de ales între a fi poet sau vedetă şi a ales să fie vedetă, portavoce, glas al celor mulţi şi neiniţiaţi. O personalitate care emite mereu adevăruri. I-au plăcut onorurile, bogăţia şi puterea. A fost expresia naţionalismului de după 1966.

Dacă partea materială este derizorie, care este cea mai mare satisfacţie pe care o ai ca şi poet?

C.K.: Este extraordinar să vină la tine un necunoscut şi să îţi spună că te-a citit şi că i-ai înseninat o după-amiază. Din partea criticii am avut o primire foarte spectaculoasă şi am fost elogiat încă de la debut dar acum nu mă mai bucură o critică favorabilă. Nu e inutil să scoţi o carte în momentul în care te citesc 500 -1000 de oameni. Aş vrea ca cei care mă citesc să o facă nu pentru că am urinat pe statuia lui Eminescu sau sunt o vedetă care aberează la TV.

Se mai pot scoate bani din poezie?

C.K.: Nu cred. Tot ce putem face este să ne promovăm peste tot cărţile, să fim văzuţi. Un poet geman mediocru, de exemplu, are 8-10 lecturi pe lună, plătite cu câteva sute de euro. Eu am primit de 2-3 ori câteva milioane pentru că lectură nu e privită ca un serviciu adus comunităţii.


Interviu realizat de Roxana Grosu