Cistelecan

Cultura, Nr. 9 / 10 martie 2011


Eseistica lui Alexandru Muşina

Al. Cistelecan


Faima de eseist a lui Alexandru Musina nu e cu nimic mai prejos decât cea de poet. Si asta pentru ca Musina s-a angajat de la bun inceput in frontul programatic al generatiei ‘80, fiind si unul dintre animatorii de idee ai generatiei, nu doar unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai ei. Primele sale eseuri sunt, de fapt, o poetica explicita si militanta (iar acest caracter se va pastra de-a lungul tuturor volumelor), dar treptat aria – nu de interes, ci de argumente – se largeste si Musina isi extinde meditatiile incisive asupra conditiei intregii poeziei moderne, iesind, ca moralist hard, si in spatiul mai larg al culturii si moravurilor românesti. Cele mai percutante eseuri migreaza din volum in volum (producând un efect de redundanta), dar si fara aceste reluari unitatea de ton si atitudine a lui Musina e imediata. Tonul eseurilor sale e colocvial (pâna la stilistica premeditata a taclalei) si caustic, ironic si histrionic, transant si rezolut, oarecum in raspar cu gravitatea problemelor abordate. Musina nu ezita sa nareze anecdote, picanterii, experiente personale, facând intotdeauna spectacol discursiv si argumentativ.

Tot articolul e in revista CULTURA