marți, 9 august 2016

Am terminat de citit MEDEEA Ludmilei ULITKAIA, un roman excelent, in care peste istoria unei familii se suprapune istoria mare, cu deportari al tatarilor, cu puterea sovietica impusa cu forta, cu depopularea Tașkentului de uzbeci, cu comandanții sovietici care nu vor să împuște țărani și se îmbolnăvesc, cu povești de dragoste fataele, cu poeți suferind de psihoza maniaco-depresivă, cu femei care își trădează soții mai nu în fiecare săptămână, cu surori care împart același bărbat, cu bărbați proști de bubuie, dar buni în pat, cu oameni de știință geniali, dar nefericiți în viața conjugală, cu soții de generali nebune, cu fetițe care suferă de insomnie, e un roman în care fiecare personaj e văzut la scara destinului său, un destin proiectat în istorie. E un roman excelent, unde există și un mic pasaj despre Chișinău, despre care ni se spune că e un oraș în care nimeni nu vrea să vină, că e un oraș foarte urât din punct de vedere arhitectural, mirosind a mere stricate. Asta zice un personaj, desigur, și nu autoarea. E părerea acelui bărbat care e prost de bubuie. Romanul e foarte bun și-l recomand tuturor. E al doilea roman pe care-l citesc al Ludmilei Ulițkaia și îmi place la fel de tare. Primul a fost AL TĂU ȘURIC. Un roman grozav.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu