am terminat de citit romanul FRUCTELE MÂNIEI. Un roman exceptional despre o familie adevărată, dezrădăcinată, căreia banca i-a furat tot, casă, masă, pământuri, și a aruncat-o în stradă, lăsând-o să se descurce cum poate pe vremea marii crize economice din America, atunci când părea imposibil să supraviețuiești. Fiecare chip al familiei e individualizat, fiecare membru al familiei are personalitatea sa, toți sunt diferiți, curajoși, lași, oportuniști, puternici, oameni adevărați. Adunați în jurul mamei bântuie prin america în căutare de lucru și în căutarea speranței. E un roman excepțional despre relațiile din interiorul familiei. Un imn adus familiei. Un imn adus mamei și tatălui, un imn închinat relațiilor dintre mamă și fiu. O mamă care e gata de toate sacrificiiile pentru fiul său. Și le face, ajutându-l să scape. Îți vine să plângi când îl citești. Mare roman. Tulburător.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
-
xxx Precum un copil avortat Deschid Ușile necunoscuților Ca să-mi caut Amintiri amorțite Le deschid și le închid amintiri amorțite u...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu