am trimis cartea mea de proza- salutari lui trotki- la zeci de critici literari si cei mai multi dintre ei nici macar nu au citit-o, nici vorba sa mai si scrie despre ea. au scris doar cei carora nu le-am dat cartea. habar nu am de ce. dupa fiecare carte pe car eo publici, te simti asa de umilit, incat te intrebi la ce bun sa mai publici carti odata ce nimeni nu le cumpara, si nimeni nu le citeste. sa scrii are sens ca scrii pentru tine, dar de ce sa mai publici? Chiar nu are sens.