Daniel D Marin - noua poezie basarabeană

Deşi am ţinut cu tot dinadinsul să ajung la Noua poezie basarabeană, de la poeticile cotidianului, ei bine, n-am ajuns… A ajuns ea la mine, acum o săptămână, dar abia astazi am putut cu adevărat să mă bucur de întâlnirea cu ea. Nimic din antologie nu egalează ce au scris Crudu şi Baştovoi pe la mijlocul anilor 90. Dar prima condiţie a unei literaturi tinere este să existe. Cred că s-a îndeplinit cu brio nu doar existenţa, ci şi sarcina de-a o semnala.

Îmi plac mai multe poeme din antologie (şi chiar autori, de ex. Iurie Burlacu, pe care l-am citit pe Internet cu mult interes în urma cu un timp, Andrei Gamarţ, care şi pictează, fraţii Vakulovski, despre care se ştie în Ro cred că mai mult decât în RM), dar, pt. că aşa e “cutuma”, voi selecta unul singur. Autorul, Andrei Ungureanu, a publicat o carte în 2000, “Insomnie de peşte” – judecând după titlu, probabil că în acea carte Andrei pleacă din Baştovoi, dar ajunge la Crudu, cel din “Poooooooooate” (Vinea, 2004), unde e “mai fracturist”, deşi nu renunţă la o retractilitate (aparent) naivă, din care au împrumutat, altfel, şi basarabeni mai recenţi (si nu doar cei antologaţi în această carte).

Eu abia aştept să apară antologia noii poezii româneşti, şi atunci vom putea observa şi mai multe. Dumitru Crudu, realizatorul “ediţiei basarabene”, ne-a luat-o puţin înainte

Insomnie de peşte
de Andrei Ungureanu

Te întorci acasă. Acolo
Te aşteaptă peştişorul tău de aur
În casa lui de sticlă. Îţi imaginezi că
Peştişorul de aur îţi va transforma visul tău
Cu bikini
Cu saună
Cu sex-show în realitate.
Că vei deveni James Dean
Că vei mânca sânii mari ai Pamellei Anderson la micul
Dejun
Vei fi rege în Pogo-pogo
Şi vei muri erou.
Un erou împuşcat.
Peştişorul îţi cunoaşte visul.
El – celebritatea de aur – ştie că
Visul tău e prea frumos ca să fie distrus.
Dar tu nu ştii că
Peştele tău
Nu a îndeplinit niciodată dorinţe
Nu a citit niciodată basmul deşi
Ţine întotdeauna ochii deschişi
Şi are insomnie de peşte
Şi nu poate să viseze deşi
Ar fi vrut să aibă şi el un vis al său
Cu o uşoară mângâiere
Cu o barcă de pescar
Cu un bătrân în ea
Şi o mare. Mare şi albastră asemănătoare
Cutiei de viermi de pe masă.
Cum ar putea să-ţi distrugă visele
Când
El nu are nici unul?