yunginuh

kate recam a trecut prin coridoarele infernului. a zăbovit acolo patru zile, într-o deplină inconştienţă, după care încă vreo douăzeci a stat sub uşi, încercând să o ghicească pe cea corectă. a încercat să o ghicească, răsucindu-şi intuiţia de somnambul. există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe. recam a desfăcut palmele ca să dea mai departe delirul, cu precădere, să dea mai departe luciditatea delirului. în oasele ei se dispersează agonica stingere îngenuncheată. cu temperamentul controlat, fără să producă vreo reacţie, se uita prin geam. când va dispărea lumina, vei fi şi tu expulzat.