lucrurile importante pe care trebuie să le ştiţi despre mine

motto: "zeii mor atunci cînd încap în pupilele noastre
atunci cînd prind formă
şi nu ne mai însoţesc gîndurile pretutindeni" - matei hutopilă

personaje:
i
k

un scaun. deasupra atârnă o sfoară legată de tavan. alături o masă rotundă de lemn. pe masă două căni transparente cu ceai fierbinte pe două suporturi pentru ceşti. din căni ies aburi. i şi k se rotesc în jurul scaunului în timp ce se aude melodia no ceiling de eddie vedder. muzica se opreşte. i urcă pe scaun printr-un gest iute. i îşi înfăşoară sfoara în jurul gâtului, aranjând-o ca pe o cravată. k ia în mâini o cană cu ceai, o frământă în mâini.


k: sunteţi foarte simpatici foarte drăguţi
da cu voi vorbesc serios
fac bine foarte bine mulţumesc că întrebaţi ca când vă pasă
v-aş povesti despre cum e timpul la chişinău
despre canguri că pot sări douăzeci de metri în lungime şi cinci în înălţime
ştiu asta de opt ani
dar trebuie să aflaţi ceva mai important despre mine
eu beau ceai numai dacă e foarte fierbinte trebuie să ştiţi asta
acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştiţi despre mine
povestea reală constă în adevărul că
nu înţeleg motivul pentru care eu sunt refuzată
la dracu uneori oamenii dragi îţi dau şuturi
cele mai dureroase şuturi
iar atunci
neputinţa te acoperă de ţi se urăşte şi viaţa
serios

i: m-am săturat naibii să urc
ştiu că mai am mai am mult de urcat dar
vreau să şi cad naibii odată
m-am săturat să tot car carnea asta după mine

k: să îmi urăsc paşii din urmă
paşi peste care vântul refuză să treacă nu vrea să îi şteargă
nu vrea să uite voi nu îmi uitaţi greşelile
nu nu mă simt trădată ei doar şi-au băgat piciorul
în tot ce sunt în tot ce a fost important pentru mine
ei stau la o masă rotundă şi mănâncă cu furculiţe de plastic
ca când ar avea alergie la inox
ei stau la o masă imaginară şi beau cafea imaginară din pahare de plastic
pahare moi pahare care li se topesc în mâini

i: ei mi-au vândut sufletul în yugiuh o să-mi vândă papucii şi ciorapii şi oasele
după ce dau colţu
ca când asta i-ar ajuta cu ceva
ei mi-au luat ultima picătură de apă şi m-au lăsat să urlu ca un deţinut

k: urlam saaaaca saaaaaaaaaaaaca ca un captiv pe tărâmul samurailor ca tipul pe care îl juca tom cruise în ultimul samurai

i: ca când asta i-ar ajuta cu ceva

i îşi scoate sfoara de la gât şi coboară lent. i face un pas înainte.

i: acum eu plâng?

k face un pas înainte, lângă i.

k: acum eu plâng.
zău că îmi vine să schiţez o scrisoare sinucigaşă
fără păreri de rău
şi să plec
aşa cum la o vreme pleacă toţi oamenii.

i: ei m-au tras pe sfoară. îmi vine să' dar asta nu o să mă ajute cu nimic.

k: eram azi în green hills şi mă uitam la o sfoară din mase plastice
ce-ar fi să o înfăşor în jurul gâtului şi să mişc un pic scaunul
de care mi-am lipit tălpile?

i: eram într-un cartier sărac. copiii mâncau din conserve pentru câini. un singur impuls un pas în gol şi viaţa asta nenorocită rămâne în urmă.

k: tu doar îţi vei tăia părul îţi vei tăia părul şi atât...

i: ca când asta mă va debarasa de trecut... trecutul mă condamnă în toţi dracii nu mai am pentru ce să exist.

k: dar cum rămâne cu momentele în care ai aparţinut cuiva şi cineva
ţi-a aparţinut ţie? mă mai gândesc la momentele astea.

i: ele vor rămâne în aer.
mi se rupe de trecut cum mi se rupe de sunetele telefonului. aş arunca naibii telefonul. cum mi se rupe de mine
de ceea ce spun sau ceea ce tac sau ceea ce simt. înţelegi?
mi se rupe de oraşul ăsta împuţit
de ce îmi promite frate-meu
de poziţiile corecte la teatru de poziţii în genere
mi se rupe de interviurile din 7 aprilie:
"unde v-au lovit, în care parte a maxilarului? era masiv tipul? ce spuneau ochii lui? a scos mult sânge din dumneavoastră? ce aţi simţit? ce i-aţi face dacă v-aţi întîlni cu el acum?".
mi se rupe de viaţa asta. înţelegi?

k: fii serios.

i: eu sunt întotdeauna serios.

k: mai simplu. o să luăm o sticlă de vin isabela
o să ne refugiem la marginea aia de lume şi
o să scriem pe o panglică gigantică "băi, eu chiar vreau să te ajut!" şi
o să o fixăm cu bandă adezivă
pe vârfurile a doi copaci la 60 de metri înălţime de pământ
e unul dintre lucrurile care ne-au rămas de făcut...
suntem obligaţi...

i: ...şi o să o citim pe silabe fraza asta o să o citim de şapte mii de ori
până un avion rusesc o să arunce peste noi cu tot felul de gunoi cu rahat

i dă cu piciorul în scaun. scaunul se răstoarnă. k se aşază jos. i se aşază jos.

k: şi o să râdem amândoi ca nişte demenţi.

pauză lipsită de orice fel de reacţii din partea lui i şi k.

i: ai nişte pupile statice.

k: pentru că mă uit fix în ochii tăi. ţi-am mai spus nu am nevoie de oculist
mă tot întrebi de pupile ca când eu le pot controla
nu pot să le schimb cum nici realităţile
înspre care privesc ori care se uită la mine nu le pot schimba
şi mă gândesc wtf of tragedie mai e şi asta

i: ochii tăi sunt ori prea încărcaţi ori prea goi dar nu poţi verifica asta la oculist.

k: scriam dimineaţă că... ce scriam? aaa, că am de mai făcut câteva lucruri gen un testament ce costum vreau să port pe mine în ultimul drum ce muzică vreau să ascult să plângă sau să nu plângă lumea dar asta e o nebunie. din aia care îţi intră în orbite şi nu poate să iasă aşa cum nici tu nu puteai dracului să ieşi din secţia patru.

i: tu cum îţi reprimi nebunia?

k se ridică în picioare. vorbeşte din mers.

k: nici într-un fel. cum dracu să îţi regulezi microcefalul când el stă parcă să explodeze şi mai ales când el e micro?
când vrei să scrii dar nu ai nici foaie nici creion nici circumstanţele
care să-ţi ofere libertatea de a... ce faci?

i: ştiu cum e să asculţi toate reproşurile lor să fii înţelegător să le
mulţumeşti pentru sinceritate...

k: ...să îi urăşti dar să o faci zâmbind...

i se ridică în picioare, ridică scaunul pe picioare.

i: ...ca apoi să te trezeşti alergând aiurea pe mijlocul străzii pe lângă nişte antilope închipuie în loc de maşini şi să urli
rataţii ticăloşii nenorociţii! să se sufoce în putoarera lor! să îi apuce diareea
să nu reuşească să ajungă la wc...

k: o singură dată mi-au legat mâinile şi atunci m-am rugat şi nu a venit nici un dumnezeu să mă dezlege aveam pumnii albi mă legănam cu tot cu pat vroiam să mă răstorn să mă strivească greutatea patului şi ălora nu le păsa deloc ăia doar decupau nişte fişe idioate cu denumiri de secţii ca când se scremeau să se cace deasupra unui lac îngheţat până le îngheţa curu în timp ce oamenii îşi tăiau venele îşi scurgeau sângele în el

i: ca când era ceva important mai important ca omul aveau o nesănătoasă ură pentru oameni

k: ai spus că vrei un cuţit n-am înţeles atunci dar uite că vreau şi eu un cuţit de orişice origine dar îl vreau acum

i: avem nevoie de un cuţit de un briceag de o lamă...

k: să scriem "băi, eu chiar vreau să te ajut" pe scoarţa unui copac... poate va mai citi cineva.

i: şi va înţelege povestea asta. va înţelege că e singur în lumea asta care nu e decât un teatru de păpuşi. iar cineva ne poartă în jurul degetelor.

k: citesc un scenariu dintr-un ziar împăturit de parcă m-am dat în iehovişti sau parcă aş studia trecutul unor kgbişti
soră-mea se uita azi la mine cu neîncredere.

i: ah neîncrederea. important este ceea în ce crezi tu.

k: nu mai cred în nimic. zdrobesc zdrobesc dimineaţa zdrobesc picăturile de ploaie care mi-au spălat regretele
zdrobesc trecutul şi cuvintele pentru care ţi-am promis 27 zile de tăcere
sau 40 zdrobesc cana asta transparentă care nu mai înseamnă nimic golită fiind.

k aruncă cana într-un perete. cana se sparge. i se apleacă ridică un ciob îl aduce în faţa ochilor. k calcă pe cioburile rămase.

i: nu mai vreau să inventez chestii pentru supravieţuire.

k: nu mai vreau să reprim strigătul. oricum viaţa asta e doar o mină în care am tot călcat strâmb.

i: oribil, îmi vine să distrug un semafor. mi-e ciudă dar dacă să zic mai exact mi-e ciudă că încă mai exist. nimeni nu îi poate lua omului dreptul de a se naşte şi dreptul de a muri. pînă şi "zeii mor".

k: la dracu' s-ar putea să nu mai îmi rămână nici o aşteptare şi atunci s-ar putea să înţeleagă cu toţii unde e alaska după care tânjesc...

i: ...unde e alaska după care tânjesc...

se aud ecouri unde e alaska după care tânjesc unde e alaska.

k: ...sau să nu înţeleagă nimic mai mult decât faptul că scris va fi ultimul meu cuvânt vreodată scris

i: faptul că mine va fi ultimul meu cuvânt vreodată scris

i îşi ia ceaiul în palme. îl ţine în mâna stângă. cu cealaltă gesticulează.

sunteţi foarte simpatici foarte drăguţi
da cu voi vorbesc serios
fac bine foarte bine mulţumesc că întrebaţi ca când vă pasă
v-aş povesti despre cum e timpul la chişinău
despre crocodili că vă mănâncă de vii despre antilope că de fapt sunt
nişte creaturi fragile în lanţul trofic despre lanţul trofic
despre furnici despre aceea că nu trebuie omorâte
dar trebuie să aflaţi ceva mai important despre mine
eu beau ceai numai dacă nu e negru trebuie să ştiţi asta
acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştiţi despre mine.

k iese pierzându-se după cortina stângă. i bea tot ceaiul dintr-o sorbitură, bate de câteva ori cu mâna dreaptă fundul cănii ca să cadă şi ultima picătură. iese pierzându-se din vedere după cortina din dreapta.