3. Astă-vară, la marea neagră

Chiar după ce am urcat panta şi m-am cocoţat pe tigva malului, am observat că pe maidanul ce se întindea spre mare o puzderie de bărbaţi jucau fotbal. Echipa băştinaşilor purta chiloţi şi maiouri galbene, iar echipa turiştilor, verzi. Pe marginea terenului se bulucea o armată de spectatori, din care, la drept vorbind, se distingeau vreo trei-patru pensionari colţoşi şi vreo cinci tineri bugeţi. Aceştia ţineau cu echipa naţilor din Iliciovsk. Se manifestau foarte zgomotos cînd mingea ajungea la un individ pe care-l porecleau Benzină. Acesta dribla excelent. Îi cosea pe adversari la pămînt dintr-o întorsătură de picior. Mingea părea lipită de gleznă. Cum Benzină începea să fenteze, aceştia începeau să facă valuri şi să-i scandeze numele. Nimeni nu se grăbea nicăieri. Cîţiva bărbaţi se uitau la meci chiar de pe plajă, stînd întinşi pe burtă. Laia de microbişti îngrămădită pe margine punea atîta suflet! Atunci cînd echipa băştinaşilor a încasat un gol, aceştia pur şi simplu s-au dezlănţuit: răcneau, înjurau arbitrul, îi înnegreau pe adversari, ameninţau că o să le mute maxilarele din loc. Doamne, ce s-au mai bucurat cînd echipa lor a marcat un gol! Dar pe loc li s-a tulburat tărîţa cînd au mai primit un gol! Şi atunci a început marea nebunie! Au năvălit pe teren şi au încercat să-i facă terci pe fotbalişti! Era o bătaie în toată legea care se extindea. Ca să scap de măcel, m-am refugiat în mare! Dar spiritele s-au calmat mai repede decît mi-aş fi putut imagina pentru că cerul s-a încreţit şi a început să toarne cu găleata.

Şi-au luat toţi teşchereaua, iar pe teren a rămas doar Benzină, cu mingea la picior alergînd spre poartă.