Temeiul oricărei metafizici - Walt Whitman

Şi-acuma, domnii mei,
Să vă spun un cuvânt de păstrat în memorie şi suflet
Drept temei şi în acelaş timp final oricărei metafizici.

(Aşa vorbi bătrânul profesor studenţilor,
La închiderea mult cercetatului său curs).

După ce-am studiat şi vremea nouă şi antică, sistemele greceşti ca şi cele germane,
După ce-am studiat şi lămurit pe Kant, pe Fichte şi pe Schelling şi pe Hegel,
Am lămurit doctrina lui Platon, apoi pe Socrates mai mare decât Platon,
Şi am cercetat şi lămurit şi pe cei mai mari decât Socrates, am studiat îndelung pe Cristos divinul,
Privesc acuma îndărăt toate sistemele acestea grece şi germane,
Privesc toate filozofiile, bisericile ca şi dogmele creştine.
Dar limpede nu văd decât în Socrates şi în Cristos divinul:
Iubirea-adâncă a omului de semeni, atracţia prietenului de prieten,
Femeii de bărbatul ei, copiilor către părinţi,
Oraşului de alt oraş, şi ţărilor de ţări.