luni, 4 octombrie 2010

poem tradus la 1 a.m.

tatăl meu şi vagabondul

tatăl meu a crezut în muncă.
era mîndru să aibă un serviciu.
cîteodată nu avea un serviciu şi
atunci el era foarte ruşinat.
era atît de ruşinat încît
pleca de acasă dimineaţa
şi revenea seara
aşa încît vecinii să nu ştie.

eu,
mie îmi plăcea omul de alături:
el doar stătea într-un scaun în
curtea din spate şi arunca darts-uri
în nişte cercuri pe care le-a pictat
pe o parte a garajului său.
în Los Angeles în 1930
el avea o înţelepciune pe care
Goethe, Hegel, Kierkegaard,
Nietzsche, Freud,
Jaspers, Heidegger şi
Toynbee ar găsi-o greu
de negat.

Charles Bukowski


(traducere de Ion Buzu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan