Astă-vară, la marea neagră

1. Imediat cum o cîrneai de pe bulevardul Lenin, nu departe de cafeneaua în care mîncam se afla un panou pe care era agăţat Comunistul, tipărit cu litere mari şi roşii. La panoul ăsta sîngeriu mă holbam cîtă vreme chelneriţa nu se putea înţelege cu doi coreeni care voiau pur şi simplu să bea două sucuri de portocale. În cele din urmă, l-au văzut pe un tînăr cu mustăţile pe oală bînd miraculoasa licoare şi i-au arătat prin gesturi că aşa ceva ar fi vrut şi ei să bea. Ţîrcîia şi eu voiam să merg la mare şi am mers.

Pe plajă, o femeie subţiatică, trecută de şaizeci de ani, vindea plăcinte. Traversa nisipul fierbinte cu picioarele goale şi striga:
"Cumpăraţi plăcinte fierbinte!"
Punct cu punct, îşi croia drum printre oamenii trîntiţi pe burtă şi striga fără preget acelaşi lucru, mereu acelaşi lucru.
Vîntul încerca să-i smulgă de pe corp fîşul verde pe spatele căruia scria:
"Votaţi-l pe Ianukovici!"
Ploua, dar nimeni nu încăleca prăjina.
Pe plajă a trecut o femeie rujată cu prisosinţă strigînd:
"Vînd păpuşoi fierbinte, foarte dulce, mai dulce decît zahărul, extrem de gustos, fraged, proaspăt, foarte gustos, nou, abia strîns de pe cîmp, făinos, care efectiv ţi se topeşte în gură."
Am cumpărat şi păpuşoi.
Purta şi ea un fîş. Dar un fîş portocaliu pe care scria:
"Votaţi-l pe Iuşcenko!"
Vocile celor două femei răsunau neobosite cînd ici, cînd colo, pe toată plaja.
Eu am intrat în mare şi o vreme nu le-am mai auzit.

( va urma)