Ecaterina Bargan

poem rescris


ca un cactus înfăşurat în bandă de scotch
îmi doresc să fiu altundeva
m-am săturat să-mi vorbească doar genii şi loci
trebuie să ies prin fereastră cumva

pe podul de deasupra râului bega
aş merge ca-ntr-un refren prelungit
să mă poarte de mână ghecev sau strega
într-un poem cu sfârşit fericit

m-aş plimba zilnic prin piaţa unirii
să dau porumbeilor firimituri
strada rătăcirilor şi regăsirii
din amintiri vor rămâne poate frânturi

sunt blocată între prieteni de-o vară
în cafenele ticsite cu fum de ţigară.