Moni Stanila

cam aşa, cam horror… sau good cat, dead cat

Aseară am fost la CDC, pe Puşkin 4, unde au avut loc câteva lecturi.
Oana Ninu din Stări intense
Un Cristian din Morţii Mă-tii.
Un fel de spectacol lectură prezentat de Viorel Pahomi.
Oana Ninu a mişcat fără discuţie sensibilitatea auditoriului. Un Cristian a smuls zâmbete, atenţie, apreciere.
Eu şi Sandu, dat fiind faptul că eram rupţi de somn, am hotărât să stăm şi la lectura următoare, apoi să fugim acasă.
Am stat şi mi-a părut rău. Când oamenii cred că înjuratul într-un text e scop în sine, te ia tristeţea. Dar nu numai înjuratul: textul citit era numai bun pentru un scenariu porno pervers. Nu avea cap, coadă, linie directoare. Nimic. Doar – ca să citez din text -  sex şi kkt.
(autocenzura)
Voiam să scriu această postare fiindcă au fost prezenţi mulţi tineri de la Republica şi Vlad Ioviţă. Tineri care mă cunosc, mai mult sau mai puţin. Nu aş vrea ca cineva să creadă că prezenţa mea la lectura respectivă înseamnă aprecierea în vreun fel a textului.
Nu ştiu cine e autorul Good Cat şi sper să nu aflu. Fiindcă ce am auzit a fost o formă de exibiţionism. Fără nici o valoare literară. Textul nu ducea nicăieri. Descrieri amănunţite despre sex, perversiuni şi nelipsitele înjurături.
Am mai fost de câteva ori la CDC şi am auzit piese faine. Unele chiar cu înjurături. Însă să te duci să asculţi doar înjurături, ce sens are?
Sigur CDC face bine că oferă spaţiu tuturor. Şi pisica respectivă (catul) poate scrie ce vrea. Nu îi cer să îşi ardă textele. Eu doar îmi spun părerea ca ascultător. Text varză. Horror.
Literatura nu e nici înjurătură, nici simpla ambiţie de a scrie.  Cine nu reuşeşte să-şi schimbe meseria.
Dumitru Crudu ne invitase să stăm la discuţii, dar nu am reuşit. De aceea mi-am spus aici părerea.