Flori BĂLĂNESCU NE SCRIE
Bună ziua,
În primul rând, să îi mai spun o dată dlui Goma, de faţă cu prietenii: La mulţi ani, cu sănătate şi putere de a scrie!
Să le mulţumesc prietenilor şi fraţilor mei Aliona Grati, Dumitru Crudu, Nina Corcinschi şi tututor celorlalţi, pe care i-am cunoscut abia zilele trecute, dar şi dlui Alexandru Jolondcovschi, un prieten de nădejde al dlui Gelu Tofan şi al nostru, fără de care incursiunile noastre prin Chişinău ar fi devenit un cosmar. Să-i mulţumesc dlui Tofan, în numele meu, al lui Viorel Ilişoi şi Dumitru Ungureanu, pentru că a făcut posibilă ajungerea şi şederea noastră la Chişinău. Dlui Nicu Ungureanu, un şofer excelent şi devotat.
Să le mulţumesc Marianei Pasincovschi şi Ancuţei Coza că au reuşit să ajungă. Regret micile nemulţumiri. Eu sunt directă, mi-am făcut deja o faimă din asta. Însă, mă bazez pe faptul că suntem în familie. Vă rog să scuzaţi stilul didactic, dar: eu nu m-am simţit lezată că nu am terminat de citit studiul istoric pe care îl pregătisem. La orice întrunire de acest gen funcţionează nişte reguli. Ştiam că aşa va fi, de aceea am pregătit (muncind din greu) un text amplu şi blindat, pentru a fi publicat ulterior într-o revistă. Sunt convinsă că nici prietenul meu de suflet Viorel Ilişoi, ca şi Dumitru Ungureanu, de altfel, nu s-a supărat că nu a reuşit să citească din spumosul şi talentatul său reportaj trăit pe viu decât doar câteva paragrafe. Noi, mai bătrânii, nu aşteptăm covoare roşii, mai ales că era vorba să îl onorăm pe PAUL GOMA.
Prestaţia Marianei Pasincovschi a fost excelentă, a fost lăsată să vorbească, nefiind întreruptă. Cartea ei a fost bine pusă în valoare de Diana Iepure. Cartea Ancuţei Coza - anunţată în program cu lansare de carte - a fost prezentată foarte bine, laudativ, în cunoştinţă de cauză de către Dumitru Crudu. Nu se putea face mai mult de atât. Dacă mă gândesc, în contrapondere, că despre cartea lui Petru Ursache (nefiind prezent, dar cartea a fost anunţată pentru lansare) s-a vorbit sporadic şi încrucişat... Fără supărare, cartea lui Petru U. merita mai multă atenţie. Din motive diverse. Pe care nu le mai enumăr. Dar cartea a ajuns la Chişinău şi asta e bine! Îi mulţumim Ancuţei Coza că şi-a încrucişat drumul în Iaşi cu "Bătrânul", aşa încât au ajuns în Basarabia câteva exemplare ale cărţii.
Seara de 2 octombrie a fost reuşită, bine organizată, a fost, în primul rând, o seară dedicată scriitorului Paul Goma, cum în România nu s-a întâmplat la acest nivel vreodată. Iar ziua de ieri, 3 octombrie, a fost EXCELENTĂ. Asta datorită cadrului mai intim în care s-a desfăşurat, la biblioteca păstorită de Dumitru Crudu. Mariana Pasincovschi şi Ancuţa Coza ar fi avut ieri destul timp să se desfăşoare şi să-şi pună opiniile în evidenţă. Însă nu au rămas. Este o amărăciune pe care o exprim direct. Şi noi, bătrânii, avem programe încărcate, DAR NU AM UITAT O CLIPĂ DE CE AM VENIT LA CHIŞINĂU. Nimic trainic nu se face fără sacrificiu de sine. Mă aştept la nişte reacţii negative, nu-i nimic, le suport, dar nu pot să nu vă spun, aici, în familie, care-i nemulţumirea mea. NU AM NICIO FRUSTRARE LEGATĂ DE ORGANIZARE ŞI ORGANIZATORI. Le mulţumesc din inimă pentru căldura şi abnegaţia lor. Ştiu că nu le-a fost uşor, ştiu
câte piedici au întâmpinat şi câtă "diplomaţie" au înghiţit.
Bravo fetelor şi băieţilor, eu vă iubesc!
Ieri au fost prezenţi Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Se învoiseră de la serviciu ca să poată veni. Şi nu au fost singurii în acestă situaţie. Nici Ninei Corcinschi nu i-a fost uşor...
Vreau să vă spun domnule Goma că aveţi o familie minunată la Chişinău, o familie de suflet, eu m-am convins direct, fără mijlocitori. Dumitru Ungureanu chiar spune, glumind foarte serios, că s-ar autoexila la Chişinău.
Prestaţiile noastre, aşa cum am fost în stare, cum s-a putut, au fost "salvate", nu ştiu dacă integral, de fraţii Brega.
După ce voi mai elimina (prin rezolvare) câteva din responsabilităţile de serviciu şi sociale pe care le-am tot amânat, promit să scriu un text despre ultimele patru cărţi apărute pe seama lui Paul Goma: Coza-Grati-Ursache-Pasincovschi.
Ţineţi-vă cât mai sănătos, un strop şi pentru noi, domnule Goma, aşa încât, anul viitor, pe 2 octombrie, să ne întâlnim la Mana!
Suntem mai mulţi decât se ştie şi se crede în această familie: Îi mulţumesc şi aici dlui Neculai Popa care nu pregetă niciodată să mă ajute când îi cer ajutorul, pentru a-i ajuta, la rândul meu, pe alţii. Datorită mecenatului dumisale, Mariana Pasincovschi mai poate plăti nişte exemplare din propria carte, pe care să le ofere criticilor şi cui mai este nevoie. Dnii Popa şi Valentin Ţepordei sunt neobosiţi căuzaşi basarabeni.
Un alt domn, fost deţinut politic, ca şi N. Popa, anume dl Emil Căpraru, oltean de-al meu, vă transmite toată dragostea lui şi dureroasa nostalgie de Basarabia pe care o poartă cu sine încă de când era student, în timpul războiului.
Cu drag, vă îmbrăţişez pe toţi,
flwr
P.S. un prim calup de foto facute de mine, vor mai trimite Viorel si DU, eu am facut putine..
Flori BALANESCU
Bună ziua,
În primul rând, să îi mai spun o dată dlui Goma, de faţă cu prietenii: La mulţi ani, cu sănătate şi putere de a scrie!
Să le mulţumesc prietenilor şi fraţilor mei Aliona Grati, Dumitru Crudu, Nina Corcinschi şi tututor celorlalţi, pe care i-am cunoscut abia zilele trecute, dar şi dlui Alexandru Jolondcovschi, un prieten de nădejde al dlui Gelu Tofan şi al nostru, fără de care incursiunile noastre prin Chişinău ar fi devenit un cosmar. Să-i mulţumesc dlui Tofan, în numele meu, al lui Viorel Ilişoi şi Dumitru Ungureanu, pentru că a făcut posibilă ajungerea şi şederea noastră la Chişinău. Dlui Nicu Ungureanu, un şofer excelent şi devotat.
Să le mulţumesc Marianei Pasincovschi şi Ancuţei Coza că au reuşit să ajungă. Regret micile nemulţumiri. Eu sunt directă, mi-am făcut deja o faimă din asta. Însă, mă bazez pe faptul că suntem în familie. Vă rog să scuzaţi stilul didactic, dar: eu nu m-am simţit lezată că nu am terminat de citit studiul istoric pe care îl pregătisem. La orice întrunire de acest gen funcţionează nişte reguli. Ştiam că aşa va fi, de aceea am pregătit (muncind din greu) un text amplu şi blindat, pentru a fi publicat ulterior într-o revistă. Sunt convinsă că nici prietenul meu de suflet Viorel Ilişoi, ca şi Dumitru Ungureanu, de altfel, nu s-a supărat că nu a reuşit să citească din spumosul şi talentatul său reportaj trăit pe viu decât doar câteva paragrafe. Noi, mai bătrânii, nu aşteptăm covoare roşii, mai ales că era vorba să îl onorăm pe PAUL GOMA.
Prestaţia Marianei Pasincovschi a fost excelentă, a fost lăsată să vorbească, nefiind întreruptă. Cartea ei a fost bine pusă în valoare de Diana Iepure. Cartea Ancuţei Coza - anunţată în program cu lansare de carte - a fost prezentată foarte bine, laudativ, în cunoştinţă de cauză de către Dumitru Crudu. Nu se putea face mai mult de atât. Dacă mă gândesc, în contrapondere, că despre cartea lui Petru Ursache (nefiind prezent, dar cartea a fost anunţată pentru lansare) s-a vorbit sporadic şi încrucişat... Fără supărare, cartea lui Petru U. merita mai multă atenţie. Din motive diverse. Pe care nu le mai enumăr. Dar cartea a ajuns la Chişinău şi asta e bine! Îi mulţumim Ancuţei Coza că şi-a încrucişat drumul în Iaşi cu "Bătrânul", aşa încât au ajuns în Basarabia câteva exemplare ale cărţii.
Seara de 2 octombrie a fost reuşită, bine organizată, a fost, în primul rând, o seară dedicată scriitorului Paul Goma, cum în România nu s-a întâmplat la acest nivel vreodată. Iar ziua de ieri, 3 octombrie, a fost EXCELENTĂ. Asta datorită cadrului mai intim în care s-a desfăşurat, la biblioteca păstorită de Dumitru Crudu. Mariana Pasincovschi şi Ancuţa Coza ar fi avut ieri destul timp să se desfăşoare şi să-şi pună opiniile în evidenţă. Însă nu au rămas. Este o amărăciune pe care o exprim direct. Şi noi, bătrânii, avem programe încărcate, DAR NU AM UITAT O CLIPĂ DE CE AM VENIT LA CHIŞINĂU. Nimic trainic nu se face fără sacrificiu de sine. Mă aştept la nişte reacţii negative, nu-i nimic, le suport, dar nu pot să nu vă spun, aici, în familie, care-i nemulţumirea mea. NU AM NICIO FRUSTRARE LEGATĂ DE ORGANIZARE ŞI ORGANIZATORI. Le mulţumesc din inimă pentru căldura şi abnegaţia lor. Ştiu că nu le-a fost uşor, ştiu
câte piedici au întâmpinat şi câtă "diplomaţie" au înghiţit.
Bravo fetelor şi băieţilor, eu vă iubesc!
Ieri au fost prezenţi Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Se învoiseră de la serviciu ca să poată veni. Şi nu au fost singurii în acestă situaţie. Nici Ninei Corcinschi nu i-a fost uşor...
Vreau să vă spun domnule Goma că aveţi o familie minunată la Chişinău, o familie de suflet, eu m-am convins direct, fără mijlocitori. Dumitru Ungureanu chiar spune, glumind foarte serios, că s-ar autoexila la Chişinău.
Prestaţiile noastre, aşa cum am fost în stare, cum s-a putut, au fost "salvate", nu ştiu dacă integral, de fraţii Brega.
După ce voi mai elimina (prin rezolvare) câteva din responsabilităţile de serviciu şi sociale pe care le-am tot amânat, promit să scriu un text despre ultimele patru cărţi apărute pe seama lui Paul Goma: Coza-Grati-Ursache-Pasincovschi.
Ţineţi-vă cât mai sănătos, un strop şi pentru noi, domnule Goma, aşa încât, anul viitor, pe 2 octombrie, să ne întâlnim la Mana!
Suntem mai mulţi decât se ştie şi se crede în această familie: Îi mulţumesc şi aici dlui Neculai Popa care nu pregetă niciodată să mă ajute când îi cer ajutorul, pentru a-i ajuta, la rândul meu, pe alţii. Datorită mecenatului dumisale, Mariana Pasincovschi mai poate plăti nişte exemplare din propria carte, pe care să le ofere criticilor şi cui mai este nevoie. Dnii Popa şi Valentin Ţepordei sunt neobosiţi căuzaşi basarabeni.
Un alt domn, fost deţinut politic, ca şi N. Popa, anume dl Emil Căpraru, oltean de-al meu, vă transmite toată dragostea lui şi dureroasa nostalgie de Basarabia pe care o poartă cu sine încă de când era student, în timpul războiului.
Cu drag, vă îmbrăţişez pe toţi,
flwr
P.S. un prim calup de foto facute de mine, vor mai trimite Viorel si DU, eu am facut putine..
Flori BALANESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu