By Ronin Terente

Nu vreau sex vreau dragoste

 

Întins pe pat

Lângă corpul ei

De felină adormită

Mă gândeam la bărbaţii

Care vor arunca cu pietre în mine

Pentru că eu

Nu vreau sex vreau dragoste

E un joc

Tot e un joc pentru ele

Le strângi

Le loveşti

Le rupi în bucăţi

Le săruţi

Le miroşi

Le atingi

Le uzi

Şi totuşi

Ea vrea sex

Animalic

Posesiv

Turbat

Iar eu vreau să fiu atins

Mângâiat

Sărutat

Strâns la piept

Şi plâns

Pentru că pierd ceva din mine

Ceva foarte important

Când spun că

Vreau dragoste nu sex

Fiecare picătură din ea

Mă excită

O vreau

Dar şi mai mult

Vreau ca ea să mă vreie

Simplu

Complicat de simplu

E relaţia dintre noi

Zeci de orgasme

Dar niciodată Nirvana.

 

Eu stau pe tine

 

Graşii stau pe pastile

Pedofilii pe copile

Eu stau nopţi întregi pe zile

Două degete în gură îmi plâng de milă

Pierd vara cum îşi pierd marfa dealerii

E cald

 

Minierii stau pe mină

Alcoolicii pe nicotină

Dinţii stau pe zână

Muţii afara ceva îngână

Eu te trag de păr când stau pe tine

E cald

 

Bloggerii stau pe ştiri proaste

Eva stă pe coaste

Programiştii stau pe taste

Italienii mă sufocă cu paste

Aruncă pietre patrioţii din plastic

E cald

 

Stau pe facebook

Ca un năuc

N’apuc

Să’i scot naibii pe toţi care postează buluc

Ştiri despre unii care vin în locul ălora care se duc

Singur cuc

Aştept fulgerul sub nuc

Pitic în papuc

Sunt doar un ordinar dorm pe’o bucă

Muc

Verzi şi uscate în suc

Bun eu mă duc

Să stau pe alte căi ferate

Mai late

Să ridic pinguinii când cad pe spate

Să te urăsc ca pe’un frate

Să caut cuvinte deochiate

Ca să par mai deştept pentru femeile depravate

Fără teme înalte

Sunt cel mai ordinar bărbat între cei ce nu ştiu carte

Facă Domnu parte

La familiile divorţate

Eu sunt fericit când văd că toţi stiu

Cum ar trebui să’mi trăiesc viaţa mai departe!

 

Briceag

Sau poezie inutilă

(dedicata Tanei)

 

Condamnat la viaţă

Ordinar obscur

Impotent în gânduri

Desenez şi’njur

 

Nu cu tine acum

Deşi m’apucă zisu dor

Mi’am săpat mormânt

În televizor

 

Un briceag tatuat pe creier

Ca nu cumva să uit

Atâtea lupte câştigate

Dar un război pierdut

 

Atâtea femei după tine

M’au spart în mii de fire

Amestecând laolaltă

Şi ură şi iubire

 

Nu cred că voi mai scrie

Pentru că asta rupe

Şi sigur vrun beţiv

Odată o să le’astupe

 

Eu calc aceleaşi gropi

Şi ele se răzbună

Asta’i scrisoarea de adio

Mă înec într’o lacună

 

Banal patetic scriu

Cuvinte de prisos

Nu ştiu de mai merită

Să mori nu’i chiar frumos

Ne pierdem şi frică

În beznă scuip seminţe de lumină

Gândacii din frigiderul meu

Poartă mândri vina

 

Promite’mi că vei fi fericită

Te rog doar atât

Sau mă iau la bătaie cu îngerii

Şi demonilor le sar în gât

 

Or piatră pe piatră nu las

Din lumea asta tâmpită

Dacă aflu vreodata

Că nu eşti fericită

 

Probabil ultimul meu text ţie

Creadă ce vor nimeni nu ştie.

 

Odă pentru Tata

(cu tot respectul care îl poartă un bărbat pentru altul)

 

Azi a plouat

Nu ca să ne spele

Nici o ploaie n’o să curăţe

Sufletele de noroi

A plouat din mila Domnului

Pentru oraşul ce începea să se descompună

Iar eu pierd oameni

Azi am pierdut aproape doi

Unu din complexe proprii

Şi altul din complexele

Curvelor din sistemul trecut

Urmaşii Romei socialiste

Iar eu mi’am amintit de tata

Ş’am plâns ascuns

Ca nimeni să nu poată

Să mă pună’n liste

 

-Nui poţi împăca pe toţi

Mi’a spus tata

Când încercam să’l urc în sanie

Şi să’l aduc acasa

Ca să nu’ngheţe’n drum

 

-Cei mai buni mor primii

Mi’a spus tata

C’o sticlă de votka

Şi şanţuri în obraji

După ce pierduse ultimul om bun

 

Tata

Fost hoţ de cai

Puşcăriaş

Meşter

A spart sistemul de zeci de ori

Şi zeci de capuri sparte

 

Azi stă în genunchi

Un fost erou

Cu mâinile’ncleştate în pământ

Oameni care’i pupau mâna

Acum l’au dat deoparte

 

Ce îl face pe un cerb să’şi scoată coarnele şi să le pună pe perete?

Ce îl face pe un cal să’şi părăsească câmpiile şi să care pietre?

Ce îl face pe un leu să’şi radă coama?

Ce îl face pe un pui de cuc să’şi iubească mama?

 

Un lup poţi să’l deprinzi să latre

Dar n’ai să’l dezveţi să urle

Tata mi’a spus că se spânzură

Căţărându’se spre turle

 

Şi n’are să o facă ştiu

Uite cum devin tata din fiu

 

 

Semn

 

Sau insomnia

Adusă de perna transpirată

Sau ţânţarii

Cu operele lor de artă

M’au trezit la ora fix

 

Şi iată

Cred că’i un semn

Că cineva mă place

Mai mult decât credeam

Râmân să aştept ce va urma

La urma urmei trebuie sa fie cineva

 

 

Cu interiorul în exterior

 

Azi mi’am amintit de ziua

În care mi’au sărit capacele

Şi nu sunt un om rău

Chiar sunt prea bun aş spune

Dar cine în pizda pulii

Îs toţi ăştea care mă ştiu mai bine decât

Mă ştiu eu?

Cu analizele lor despre facerea lumii

Care mă scot din ţâţâni

Şi nu sunt un misogin

Deşi uneori cred că femeia se cam prosteşte

Dar ce’i cu parerile astea marasmatice despre

Bărbatul deştept?

Şi aşa aş urla în plină stradă

Ca să mă audă toţi prietenii tăi

Eu Ronin

Mă fut în părerile voastre preconcepute

Eu Ronin

Chiar tăiat de sabie

Cu dâre de sânge şi ochii în văpăi

Mă fut în liniile voastre de tranvai

Numite arta contemporană

Eu Ronin

O să ies din balta în care credeai că mă înec

Iertate să’mi fie cuvintele de prisos

Dar asta e unica metoda să mă înţeleagă

Numiţii deştepţi din afara înţelepciunii mele

 

Şi nu sunt un om rău

Şi nici zaviste nu am în mine

Dar cine în pizda pulii

Îs ăştea care spun

Că mă ştiu atât de bine?

 

De nasul meu

 

A fost atâta dor

Că am tăiat şi aţa

Ce mi’o legase’şi

De trupul meu zălud

 

Nu vreau să fiu parte

A unui plan meschin

Şi comparat mereu

Cu fantomele din sud

 

Nasul meu începe

Să adulmece alte femei

Şi care nus de nasul meu

Dar sigur sunt de buze

 

Nu ştiu dacă vreau

Să mai dau o şansă

După ce’ai ucis

Atâtea buburuze

.................................

Aşa ne pierdem unii pe alţii

Pentru că nicidecum nu vrem

Să învăţăm că uneori

Mai trebuie şi să cedăm

 

eter

nu știu dacă asta poate fi spus
probabil pare vulgar
dar
cum ar fi
daca ai ști
că eu îmi bag pula
pentru că o am
în faptu că tu crezi ca eu aș fi un bădăran

 

faliment

uneori investeşti tot ce ai în tine
şi dai faliment
şi începi iar să investeşti

asta fac eu
după ce creadeai că gata
m’am ars
fără tine

 

ghicitoare

ce are ochi dar nu vede
are urechi dar nu aude

 

Copii albaştri

 

Întuneric în lipsa luminii

Puncte sau pete albastre

Oase îngropate la suprafaţă

Conţinut fără substanţă

Triburi trecute peste

Schimb două de azi pe un mâine

 

Lupii latră câinii

Ascunşi la milioane de verste

Nemuritorii învaţă

Să renască în fiecare dimineaţă

Apa inundă crestele

Muzica îmi transformă pătratele’n linii

 

Bulbuci de sânge desfac capacele

Capului meu narcisist

Înfăşat în unghii de păsări răpitoare

În colţurile camerelor de cazare

Se naşte visul meu budhist

A te pune să’mi pupi picioarele

 

Ochii mei văd prea multe

Văd chiar urâtul din frumos

Şi tremurul izvoarelor sus în câmpii

Şi venele din picioare’n pământ cafenii

Fusul orar e prelungire de os

Sunt atât de fericit încât chiar pute

 

Te’am făcut să te simţi bine

Ucigîndu’mi copii pe pereţi de cauciuc

Ţinând monştrii adormiţi în litigiu

Cînt partea sonoră numită capriciu

Urele din gură’n gură din haiduc în haiduc

Eu nu sunt orişicine

 

Sunete bizare îmi gâdilă stomacu

Şi’s pregatit de filme azurii

Şi ultimul asfinţit din prima zi de viaţă

Eu n’am bocit pentru că’mi era greaţă

De ce spune inima şi ce dictează capul

 

Mănânc bumboane

Din tomberoane

Urmaş în goană.

 

Ceai

 

Ceai să’mi faci iubito,

Ce’ai să mi te faci?

Când perna noastră

Cuibări’va draci­?

 

Doamne, Zeii lor

Stăpânesc în pace.

Ceai aş vrea iubio,

Ce ai de’atâta taci?

 

Limbile papucilor

Iar s’au înnodat,

Dacă plec pe Marte,

Vei întreba de ce’am plecat?

 

Fă’mi te rog un ceai

Ce ai şi atât tot,

Să mai stau alături

Atât cât mai pot.

 

Că dacă plec pe Marte,

Marţi au spus că plec,

Cred că nici o dată

P’aici n’o să mai trec!

 

Nu ai apă, iubito?

Nici timp, că te grăbeşti?

Lasă, uită, pleacă

Rămâi, aşa cum eşti.

 

Faliment

 

Am investit tot ce aveam în mine

Şi am dat faliment

Acum caut resurse să

Încep iar sa investesc

 

Chiar dacă credeai

Că m’am ars

După tine.

 

 

Antipoet

 

Eu nu pot citi poezii

Pentru că mi se par false

Eu sunt o bucată de carne

În care a suflat Dumnezeu

 

 

Eu aş vrea să plac poezia

Adică ceea ce scrii tu

Dar problema mea

E că mă plictisesc uşor

 

Eu duc războaie zilnic

Cu toţi numiţii mei colegi

Şi cu toţi poeţii care

Încă cred că scriu

 

Eu sunt un mizantrop

Cu accese de filantropie

Şi mă urăsc enorm

Pentru dragostea ce’o dau pe gratis

 

Eu iubesc poezia

Chiar şi ceea ce scriu ei

Pentru că literele n’au nici o vină

Că au fost aranjate aşa

 

 

Zigzag

 

Noi ne mişcăm în spirale

Pe toate nouă să le trec

Cei şapte demoni să’mi danseze

În drumul meu spre Mecca

 

Tibetu’i undeva aproape

Eu cred că uit şi’nebunesc

Poezia asta’i pentru dânsul

Ăl pe care’l nenorocesc

 

Cine’i tipul din oglindă

Sângerând trag pân’la mal

Un tren ş’un avion

Aseară’au doborât un cal

 

Fum şi vin femeia goală

Mi s’a încleştat în cap

Îl urăsc pe arhitectul

Care’a desenat acest zigzag

 

Depăşit de atmosfere

Delirez în plin vagon

Pe noi toţi ne duc la moarte

Şi nu vine’a naibii somn

 

Sa născut la mine’n creier

Un cuvânt nepronunţat

Şapte demoni să’mi danseze

În patu’n care’am vomitat

 

Piscuri

 

Planuri de zdrobire a luminii

Se ascund în mişcări lente

Prieten mi’e vîntul şi ploaia

Şi tu, dacă te desprinzi de perete

 

Visez aceiaşi viaţă

Lovit de acelaşi dor

Intr’o zi vei scri o carte

Pe care o vom citi în cor

 

De ce te lupţi să faci iar planuri?

Să fie tot cum vrei să fie?

Atât de calm şi fericită

Arăţi în acea fotografie

 

Pe piscuri păsărele ţipă

Şi soarele aşteaptă ploi

Vreau să fii fericită într’o zi

Indiferent de’i pace sau război

 

Cod portocaliu

 

Nui nici rău nici bine

Doar că mii dor de apă mai mult decât de tine

Bătute’s florile’n grădină

Palma mea a prins rugină

Au transpirat copacii fără nici o vină

Pielea femeilor are gust de pelin

Iar pe la colţuri creştinii’npart venin

 

În rest nimic nu se’ntâmplă

Doar cuie bat în tâmplă

Gândurile toate duse pe râpă

Eu fac parte din altă echipă

Contabilii fac risipă

Fierbe carnea pe nisip

 

Chiar nimic nu se petrece

Mişcările par veşnice

Toţi se iubesc în trecere

Ploile aduc secete

Doar că timpul trece

Inelele se scurg din degete

 

Nimic nou sub soare

Vin trenuri pleacă vapoare

Ies aburi din pori când beau izvoare

Limbile străinilor călcate în picioare

Toate visele miros a sudoare

Mor maşinile’n parcare

Ne atacă voluntarii

 

Au dat cod portocaliu şi galben

Când ei se joacă cu culori

Iar eu aştept în plin teren

Transfigurându’mă’n vapori

Mi’e atât de sete încât mă tem

Că sigur o să omor

Pe cineva din acest plen

De inşi cu principii şi valori

 

Sadomasochism

 

Pentru că sunt un masochist

Mi’am inventat o relaţie cu ploaia

Şi’acum acopar soarele

Ca să plouă când vreau eu

 

Şi mă fierbe lumina

Şi întunericul din mine străluceşte

Şi oasele mi se murează

Şi mă doare adânc

 

Pentru că sunt un sadist

Mi’am inventat o relaţie cu ploaia

Si’acum topesc gheţari

Să crească apă mai multă în pori

 

Şi dau picioare şi palme în soare

Şi vântu’l suflu’ndărăt

Şi demoni şi îngeri topiţi laolaltă

Şi frică şi teamă şi pumnii mei cleşti

 

Stau în spatele spatelui tău

Adică în faţa feţei tale

Mă uit cum cresc topoarele’n călău

Iar tu îţi laşi picioarele la vale

 

Să urli să tragi să curgi să loveşti să doară

Şi dinţi şi ochi şi buze şi oase

Sodoma şi Gomora vor să reapară

De vină e doar mărul muşcat de coastă

 

mie-mi place

dar mie-mi place
tot ce face
drace
eu n-o las în pace
un arici pune capace
peste gauri dute-ncoace
eu iau paine voi colacii
mie-mi place
tot ce face

 

desfăcut şi deposit

 

plouă toamna plouă
eu vreau să fac dragoste într’o cabană

pe lemn roşu
cu lumânări de ceară
să plouă
să fim uzi
mâinile noastre să facă un nod
pe care numai Diavolul să’l deznoade
când vom avea orgasme nenumarate
în valurile azurii

munţii să se zguduie

sub ritmul penetrant

al dorinţelor noastre

vulgare şi iresponsabile

 

eu vreau să trec prin tine

și stelele să ne fie martori

că noi suntem mai mult decât

carne şi oase şi suflet

atunci când suntem un întreg

inseparabil şi indistructibil

 

văile să răsufle cu noi

toate animalele lumii

să ne cânte cântece de leagan

când în zori

desfăcuţi şi depăşiţi

vom cade morţi

unul în braţele altui

şi să plouă toamna plouă

 

aşa aş vrea să mă sinucid

aşa aş vrea să mor Moarte

 

dar nui decât un vis

o viaţă mă aşteaptă.

 

Portretul piticului plouat

 

Cică sunt un narcisist

Mă iubesc insuportabil

Dar poate pentru că

Am nevoie de iubire

Nu te’ai gîndit la asta?

Cică sunt un obsedat insistent

Plictisitor şi iresponsabil

Gelos şi invidios

Incapabil de dialog şi incurabil

 

Cică sunt un parazit

Tot ce fac e pentru alţii

Mă dau drept geniu neînţeles

Cel mai cu coaie dintre castraţi

 

Cică nu mă maturizez

Un vampir energetic

Un curvar ordinar

O petică mică patetică

 

Cică ling mărul lui Adam

Doar ca s’o cuceresc pe Eva

Dacă stau mult alaturi

Îţi sug toată seva

 

Cică sunt dezgustător

Mizantrop misogin

Nu pot sincer iubi

Nu am salivă am venin

 

Şi asta spun femeile

Femei care mă plac

Femei cu care ard

Când mă dezbracă şi le dezbrac

 

Eu nu mai înţeleg nimic

Dacă sunt aşa o brută

Un dobitoc paranormal

Nu sunt om sunt o cucută

 

Atunci de ce mă chinuiţi?

Mă lăsaţi să cred în vise

Ca mai apoi să stau s’aştept

În faţa uşilor închise

 

Eu chiar nu înţeleg nimic

Eu vreau doar să iubesc în pace

Sunt acuzat de’acest des EU

Chiar crezi că asta place?

 

Sunt încă un pitic plouat

Doar giganţi mă înconjoară

Ce i’am făcut acestei lumi

De vrea să mă omoare?

 

Eu vreau un copil sănătos

 

Sincer să fiu

Cred că lumea asta

Merită ceva mai bun

Decât oamenii

 

Pornim revoluţii

Ca să schimbăm un dictator pe altul

Punem preţ la intrare în biserici

Şi pupăm mâini ce tocmai s’au masturbat

Ne adorăm călăii

Ratăm relaţii

Când ne prindem iubitul în pat

Cu cel mai bun prieten

Iar femeia pe care o placi

Te lasă pentru o femeie

Şi după toţi urlă cu lozinci

Despre drepturi egale

Iar eu vreau un copil sănătos

care să nu fie dezvirginat

la o beţie de cineva mai prost

nimeni nu mai vrea familie

toţi vor să moară separat

în paturi împuţite de păcate

iar eu vreau un copil sănătos

în cea mai frumoasă din lumi

după cum spun cărţile

pe care le’am uitat

împreună cu armele

lăsate pe câmp de luptă

între cadavrele rudelor tale

iar eu vreau un copil sănătos

nu ca să’l scoata ei la revoluţii

sau să’l vopsească în curcubee

să fie posesiv şi să mă urască

pe mine cel care îi dau viaţa mea

lasă mai bine să fie numit arogant

şi egoist exact ca tatăl său

dar să rămână sincer cu sine

fără să se lase influenţat

de prietenii care te invită la războaie

să mori pentru ideile lor cretine

eu vreau un copil sănătos

să citească ce vrea el

dar să citească

sa spună ce vrea el

dar ce vrea el nu alţii

eu am azi cea mai nerealizabilă dorinţă

şi stiu că e o minciună

să vrei un copil sănătos

în cea mai frumoasă din lumile posibile

cânt toţi sunt putrezi

când până şi dragostea lor

se descompune şi pute

 

oricum

eu vreau un copil sănătos

şi nici o femeie din lume

n’o să mă poată opri să vreu asta.

 

Balada troleului

 

Miroase a vodka a comunism

Seminţe, parfum şi ţigara

Beat criţă scriu ultimul mesaj

În troleu la şase seara

 

Pensionarii tăcuţi şi trişti

Poartă’n spate viaţa ratată

Un copil plânge în colţ

Doi bădărani acosteaz’o fată

 

Se ceartă iar in două limbi

Cine’i stăpân la mine’n ţară

Plictisit şi enervant un telefon

Spune ceva de somn şi vară

 

Iar unii lipiţi de geam

Îşi dorm zilele îşi dorm anii

Balauri, căpcăuni şi dictatori

Se’ascund sub cranii

 

La uşă gălăgie babele grohaie

Au prins un hoţ în buzunare

Toţi îndată’s judecători

Nervi în troleu la şase seara

 

Fiecare staţie îmi aminteşte

C’am mai pierdut un an din viaţă

De ziua mea dus de roţi şi coarne

Vreu să vomit unui muncitor în faţă

 

Bucureşti

 

În Bucureşti străin acasă

Discuţii despre sex, politică şi artă

Arhitectură şi Metro

În localul cu cea mai bună deservire

Şi cei mai proşti pereţi

Pe Dianei 4

Vomit într’un apartament

Şi dorm în altul

Îmi revin după o vară

De după vara trecută

Tai toate cozile

Dau foc podurilor

Şi șterg din liste oameni

Mai buni decât răi şi mai răi de cât

Aş fi vrut

Dar

Vineri am atins culmile fericirii

Şi Bucureştiul

Mă face mai bun

Mai ales ştiu

Că mă duce la mare

Iar marea spală

 

Nu mai e drum înapoi

Când vezi atâtea lucruri noi

Şi poezia asta nu e un imn

Unei capitale

E despre altceva

Să ştii.

 

 

 

Cel din tine

Ascuns în burtă

E fericit să ştie

Că sunt aproape

Dar de fiecare dată

Când mă simte dă picioare

Straşnic de mici

Dureros de tare

Iar eu cânt

Prea tare pentru tine

Deşi încet pentru noi

 

Transform liniile

În pătrăţele

Ca să le tai unghiurile

Şi să ţi le fac cadou

Să văd ce spune

Cel din tine

De dialogul dintre noi

 

Nu ştiu dacă vreau ce spun

Şi nu ştiu dacă spun ce vreu

În noi întodeauna cineva dă picioare

Când află că suntem prea aproape

De adevăr

 

Dar adevărul e ceva subiectiv

Spun cei ce au depăşit sinele

 

Totuşii copii nu mint.

 

Pulovere

 

Toamna

Mai am sare în urechi

Nisip in papuci

Marea în ochi

Revolverele încărcate cu amintiri

Din vara asta

Care ma maturizat

Sunt primele simptome

Că nu mai sunt la fel

Azi mi’am luat pulovere

Mă pregatesc de toamna

Pe care n’am vrut’o niciodată

Iar acum o aştept

Metamorfoze

În natură şi în mine

Ne maturizăm diferit

Deşi îmbatrânim la fel

Mi’a luat douăzeci şi cinci de toamne

Să înţeleg

Că puloverele trebuie luate din timp

Iar restul vine atunci când te aştepţi

 

Degrabă

Odată cu copacii despuiaţi

Vor muri în noi

Cum au murit muştele şi ţânţarii

Duşmanii somnului meu

Toate cuvinetele

Din ultima mea vara

De adolescent

 

E puţin frică şi milă

De mine

De toamna asta

Dar totuşi arăt perfect

În puloverele pe care mi le’am luat.