Poezii de dragoste Poezii pentru copii Poezii crestine Poezii despre mama Poezii de primavara Puteţi primi o poezie pe săptămână prin Consultanta IT Marius Apetrei

Eugen Ionescu (1909 - 1994; biografie) Bal Baladă Cântec Crochiu umoristic Elegie Elegie pentru păpuşa cu tărâţe Florile Incertitudine Moartea păpuşii Rugă           Bal Săltau perechi După un cântec Foarte vechi, O, foarte vechi! Mişcau cuminte (Un, doi, trei) Un genunchi Fără cârcei. Cum se-nvârteau Încetinel Când s-auzea Un clopoţel Se apăsau De subsiori Şi surâdeau De patru ori. Când vreun şoc La un soroc Oprea în loc Isteţul joc: Stăteau din trup Şi dau din cap Şi dau din cap. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Baladă I A fost un pitic. Era prost Şi peltic. Cu fraţi buni Gărgăuni Rătăcea Prin văgăuni. Făcea pipi Într-o lalea Şi locuia Într-o stea. Se răstea Cu-n vârf de ac La furnică Şi gândac. Când mişca Nu se ştia Dacă-i nasul, Dacă-i pasul. II O, nătâng pitic, Făptură de nimic, Cum de ţi-a plăcut Fata trestioară, Gura ei de mac, Şoldul ca un arc, Când tu te-ai ştiut Fiinţă de ocară? O, pitic nebun Fata e în turn. Îl strivi Cu degetul mic Şi-l ascunse În buric. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Cântec Peste apă, peste lut, Cine oare l-a văzut? A sărit din stea în stea Nu-l mai prinde nimenea. Fraţi îl caută plângând Şi cu glasul şi în gând. Alb acum el şade sus În grădină, la Iisus. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari îngeri mici” La inceputul paginii           Crochiu umoristic Arlechin se simte trist şi fără gust de viaţă. Astă seară, zâmbetele se preschimbă-n lacrămi. Nu c-ar voi-o Arlechin: el se strâmbă. Glumele sale: nu mai crede-n ele. Colombina i-a rămas borţoasă. Lumina lămpilor s-a-nceţoşat. Berbeleacurile i-au lăsat cocoaşe. Traducere de Mihai Rădulescu Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Elegie Vai, tot sunt pe pământ. Cerul e-o plasă: să trec nu mă lasă. Stau şi mă-ncovoi departe de voi. Stau şi plâng în două mă frâng. Stau şi gem, vă chem, vă chem. O, glasul meu prea mic la voi cum să-l ridic? Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Elegie pentru păpuşa cu tărâţe S-a sfărâmat. Păpuşa era o păpuşă caraghioasă. Când trăgeai sfoara stângă, Şi piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mişcă nimic Şi nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg şi plângăreţ, Gura strâmbă, Şi din cot şi din cap şi din gât: Tărâţe, tărâţe, tărâţe. N-avea numai tărâţe în ea. Sângele s-a scurs şi nu s-a văzut Dar viaţa a rămas sugrumată. Şi vârâtă aici printre paie, Printre zdrenţe, Printre lemne, Sub pupila bleagă de cârpă Nu este pentru nimeni un păcat. Păpuşa era o păpuşe caraghioasă Şi julită la nas. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Florile Florile culese în pahare plâng Şi visând la fluturi, la livezi cu soare Florile culese în pahare mor. Tristele potire picură-aşa jalnic Pete de lumină. Lunca toată crede că sunt doar petale. Numai eu ştiu însă că sunt lacrimi grele, Sfărmături de suflet. Un bondar le-aduce veşti de la surori. Creşte nostalgia veştedelor flori. Florile culese, florile de câmp Mor de nostalgie, mor visând la fluturi, La livezi, la soare. 8 aprilie 1929 Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Incertitudine Copacii fac semne lungi. Cui fac semne lungi? Apele nu îl oglindesc. Apele pe cine caută? Vântul se întoarce obosit. După cine a fugit? Un om se uită în zare. Oftează cu ochii în zare. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Moartea păpuşii A murit de congestie pulmonară, Păpuşa madonă de ceară. Păpuşile la căpătâi s-au strâns Cu ochii ficşi, sclipind a plâns. Biserica de mucava pentru pitici Plânge cu dangăte slabe şi mici. Sicriul de carton e pregătit Pe drumul de hârtie convoiul a pornit, Cai de lemn şi dric de ciocolată, Popa cu barbă de vată. Un arlechin cu haine bizare Şi sora madonei mai mare. Unui pierrot rămas în drum Îi curg tărâţele din coate, Şi-abia se mai aude cum Clopotul stinse sunete scoate. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici” La inceputul paginii           Rugă Un mic soare, Doamne, Pentru sufletul meu. Doamne, eu sunt o frunză, Eu sunt o nucă, Sunt un broscoi speriat, Sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate prăştiile. Doamne mic, ridică-mă, Şi fă-mă fericit. Ca pe boii cu coarne nevinovate, Ca pe câinii cu ochii de îngeri, Ca pe nenuferi, Ca pietrele prietenele. Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu “Aceşti mari poeţi mici”