Am citit romanul TASCHA al scriitoarei olandeze de origine română Mira Feticu seara când reveneam acasă după o zi foarte încărcată și tensionată și romanul ei era pentru mine ca o oglindă în care îmi revedeam chipul și-mi regăseam liniștea. Încă de la primele pagini, romanul ei mi-a devenit scump ca un prieten, și abia așteptam să vină seara ca să-l pot citi mai departe. Romanul ei, în care personajul principal -o fată foarte frumoasă pe care o cheamă Tascha-devine și victima propriei frumuseți, m-a cucerit încă de la primele pagini. Dogaru nu fură doar tablourile alea foarte valoroase din Muzeul de Stat din Rotterdam, care valoreaza milioane de euro, dar și frumusețea acestei fete atât de inocente. La fel ca și tablourile jefuite, și Tascha devine proprietatea lui Dogaru, care încearcă să vândă nu doar tablourile, dar și pe Tascha. Frumoasa lipoveancă din România, care-l urmează pe Dogaru cu ochii închiși în Olanda, devine, fără să-și dea seama, un fel de tablou furat. Da, da, Tascha este și ea un fel de tablour furat, pe care însă nimeni nu-l caută și pe care nu-l caută nici ea. Sau când își dă seama de condiția sa, nu îndrăznește să se revolte și să se dezrobească nici chiar atunci când Dogaru e arestat, judecat și condamnat. Chiar și atunci, ea se poartă în așa fel de parcă acesta ar mai fi încă în libertate- ca o roabă- pășind pe drumul deschis de acesta și gândind cu gândurile acestuia.
Poliția caută tablourile jefuite, fără să-și dea seama că și Tascha e un tablou furat. Cred că asta și e povestea principală a cărții, pe care eu am gustat-o din plin.

TASCHA e un roman uimitor despre emigranții români din Olanda, despre relațiile dintre ei, despre cum aceștia încearcă să o facă pe grozavii în fața altor români, despre cum unii dintre ei de dragul de-a fi cei mai tari din parcare recurg la orice ticăloșii, inclusiv să fure tablouri celebre dintr-un muzeu din Rotterdam și să le ardă atunci când își dau seama că poliția e pe urmele lor pentru a se spăla pe mâini de ce au făcut.

Tascha - fata asta foarte frumoasă- devenită sclava lui Dogaru- e cea care dă unitate acestui roman minunat și foarte bine scris.
După ce l-am citit, înțeleg de ce s-a bucurat de un mare succes în Olanda, pentru că e un roman plin de viață, zguduitor, unde sunt creionate atâtea portrete memorabile ale olandezilor și românilor. Unde am descoperit și o parabolă tulburătoare într-o poveste foarte bine scrisă.
Într-un cuvânt, e un roman foarte bun, despre care ar trebui să se vorbească mai mult și în România și Moldova. Felicitări, Mira Feticu!!!