sâmbătă, 19 august 2017

Artiom OLEACU

xxxxx
mi-am întors cu meticulozitate
buzunarele
pe dos
de-a lungul anilor
mi s-a format o deprindere
nu-s
poate-s în căptuşeala pălăriei
nu
nici acolo
intru-n apă
apa mă cuprinde pînă la genunchi
îmi pun ochelarii
nici zare de scoică
nici zare de peşte
doar umbre
de frică scot sticluţa din
buzunarul interior al sacolului
beau puţin
dincolo de ochelari
văd o rochie albă
pe-un umăraş
nimic demn de luat în seamă
simţurile îmi dau năvală
îmi ascund mîinele-n buzunare
rochia albă
contorsionată
nerebdătoare
ca un caşcaval topit
mă aşteaptă-n cui




xxxxx
aş fi cel mai fericit prietene
dacă tu dragă artemie
la bătrîneţe
cînd vei fi un mormoloc aureolus neajutorat
cu punga cu chefir cărînd după tine ca o moluscă hidoasă
îmi vei reciti poemele uneori
vei plînge de bucurie şi vei înţelege
cît de proaste sunt ele şi tu
dragă artemie
ai destul timp la dispoziţie ca să le scrii
şi să le rescrii din nou

ca să le faci cu adevărat mai bune

Doua poezii de ARTIOM OLEACU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

of, of, depresia asta. mi-am pierdut toata bruma de incredere in mine.