Numele
Cel mai bine e să nu ştii a-ți scrie numele,
Sã nu-l poți pronunța,
Sã nu-l vezi,
Sã nu-l simți tatuat sub piele.
Asta ar aboli tot –
Stereotipurile şi fobiile preexistente,
Coşul pieptului, laba piciorului,
Fruntea încrețită şi pistruii de pe sâni.
Numele stricã tot –
E un fel de boală incurabilã,
Alergie la libertate şi strâmtorare heteronimică.
Oare nu e fermecător să îți schimbi numele în fiecare dimineață,
Să îl potriveşti pantofilor şi irisului exact ca pe nişte fuste :
Le iei la rând din garderobă,
Le probezi pe toate până o nimereşti pe cea de luni, apoi pe cea de marți ş.a.m.d.
Duminica poți fi nudă…
Te poți odihni de nume,
Îți poți savura corpul imaculat, fără vreo pecete,
Porii deschişi îi poți auzi cum respiră,
cum emană vid neuronii.
Ce poate fi mai feeric?!
Numele te îmbracă strâmt,
Te roade în şolduri,
Te pişcă fermoarele
Şi te sufocă toți nasturii mari şi mici.
Trebuia să mă cheme Maia,
Era să fiu josuță, blondă, cu sânii mari şi fesele rotunde,
Avea să am ochi albaştri, buze subțiri, degete lungi,
genunchi şlefuiți în albul cărnii
Şi n-avea să scriu niciodată poezie.
Avea să fac matematică superioară, să joc şah, să mănânc salată de piept de pui,
Sã scriu frumos, să port pantofi cu botul ascuțit şi să-mi vopsesc unghiile cu ojă roşie.
Avea să mă mărit la 30 de ani și să nasc două fete gemene.
Să lucrez într-un birou strâmt, dar cu pereții de sticlă și geamul mare, prin care n-avea să am tentația să mă arunc.
Trebuia să mă cheme Anna,
Era să am bucle negre, ochi căprui, mâini puternice și frunte lată și senină.
Era să mă duc la școala de muzică până-n clasa a 7-a și s-o abandonez într-o bună zi pentru a intra la colegiul de medicină din Bender.
Era să învăț bine și s-o tratez pe bunica de osteohondroză și să-i fac masaj.
Era să am un Nissan albastru,
Cu care să mă duc la serviciu, la spitalul din Căușeni,
Să fiu acasă duminica și în fiecare vară să plec la mare în Bulgaria.
Era să fiu un pic mai fericită decât Maia, care avea să aibă mai mult noroc decât subsemnata.
O poezie de Rodica GOTCA
O poezie de Rodica GOTCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu