DE CURÂND
De curând a început să mă deranjeze pieptul
acela țeapăn și impunător peste care se aruncă cu cazmaua
ca o armată care mărșăluiește prin tranșee
am să mă caut printre oameni și am să pun ordine în lucruri
sau am să dau șah la calculator
dar mă gândesc că mai este timp
în curte avem un cireș sălbatic înflorit
xxx
Privesc de la geam cum ne luam ieri rămas bun în fața casei împreună cu
SUPRAFEȚE
Pe frunte
Săruturile tale de mosc
Pe telefon
Nu mai am spațiu
Pe avion
Întodeauna mi-e rău.
Ușa din față are clanța lustruită.
Am rămas doar noi
Cu aceleași pijamale de noapte
Am dărâmat cu piciorul
Cutiile goale de bere
În ochi citim buletinele
Limbile nu se mai alungesc.
Rozete de tinichea.
Asmuțim sufletele ca pe câini
Să muște din carne până curge zeamă
și vin.
JURNAL
ieri nu prevestea nimic bun astăzi nici atâta lucrurile îmi cad din mâini am venit la Chișinău având o prevestire și ea s-a adeverit lucrurile bune durează puțin puntea peste care trebuie să trec e pe jumătate-n apă la celălalt capăt cineva ia dat foc ca nu cumva să mugurească e o chestiune de timp cu o zi mai mult sau cu una mai puțin contează numai secundaPrima propunere:
Să scriem un poem plecând de la primul vers din poemul lui T.S.Eliot:
„aprilie este luna cea mai crudă”
A doua propunere este a poetului francez Yves di Manno:
Să sapi în tine atât de adânc până când dai de altcineva, altceva sau de Dumnezeu.
A treia propunere:
JURNALUL ZILEI DE IERI
*
și pierderile se pot nota undeva țipai cu clanța ruptă în mână și pierderile-e-e-e-e ca o bucată de aluat arsă pe tigaie după ce ai încleiat toată ziua tapete
TIGAIA
Gunoiștea se afla pe un deal abrupt.
Din vârful
dealului și până la poalele acestuia,
căutam căni,
pahare, farfurii, tacâmuri, tigăi.
La balta de
peste drum, le spălam bine,
apoi, începeam
a pregăti câte trei feluri de mâncare.
Învârteam plăcinte din glod, puneam la scurs, într-o
băsmăluță,
un boț de
brânză, la fel din glod.
Dacă ne lipsea ceva, trimiteam, imediat,
bărbatul uneia dintre noi (de obicei, erau frații
noștri) la piața,
care era la o
aruncătură de băț, ca să cumpere elementul lipsă.
Nu eram niciodată sigure că va reveni anume cu ceea ce
i-am cerut,
dar eram ferm convinse că nu se va întoarce cu mâna
goală.
Odată cu venirea vacilor în sat, trebuia să ne întoarcem
și noi acasă, iar toate instrumentele jocului de-a familia, le ascundeam într-o
groapă,
pe care o acopeream cu un braț de iarbă.
Într-o noapte tabăra adversară din satul vecin, au
cotropit gunoiștea și noi
Ne-am retras la bunica mea, care era foarte
ospitalieră,
ne primea și la
joacă, și la masă, și la somn
pe toată gașca
din mahala.
Într-una din zilele în care ne jucam la ea în curte,
bunica ne-a servit cu cartofi prăjiți
Pe care i-a făcut în tigaia pe care noi am găsit-o la
gunoiștea din sat. Și pe care tot acolo am și lăsat-o când a năvălit peste noi
gașca din satul vecin.
Mă uitam cu ochii holbați la bunica dându-mi seama că nu înțelegeam totul până
la capăt.
1.
fata aia frumoasă a coborât
iar șoferului ia amorțit un picior
ploaia nu se mai oprește
încât îmi vine să râd
3.
broaștele au limba lungă
4.
un șarpe lunecă pe apă
undița nu știe nimic
5.
se aude din boxe vecernia
Miluește-mă Dumnezeule,
miluește-mă
6.
strada Alexandru Cel Bun
un Maserati negru
Peste gardul nevăruit
cineva a strigat
ești mai urât decât
greața și voma
Din drum s-a auzit
ești mai prost decât o meduză
și o stea de mare
Un copil lângă
maternintatea municipală nr. 2
un om al străzii caută prin tomberoane
8.
Norii astupă soarele
Nu dispera
Urmează stația ,,Grădina publică”
Vă rugăm să păstrați distanța
Nu mâncați mere și
mare atenție la șerpi
11.
În parc e o vreme sumbră
Scriitorii sunt posomorâți
Lângă muzeul de artă
pizza e delicioasă
Afară plouă
plouă liniștit
frumos mai plouă
cu stropi răcoroși
iar mie nu-mi mai pasă
că sunt fără bani
Doi porumbei
zboară prin ploaie
câțiva stau sub fereastra clopotniței
Iar restul umblă uzi prin parc
Mi-e așa de frig, și sunt atât de singur
14.
și mâine va ploua
15.
Părul e tuns
în schimb vorbele ne dor
Nu am bani
să merg la dentist
dimineața
ceața e de nepătruns
De ce să te grăbești?
17.
Pe cărare asfaltu-i crăpat
Crengile-s pline de muguri
Pârâul susură sub pod
Vântul se aude departe
Pământul e ud, glodul adânc
și eu sunt plin de datorii
pe cine nu-l doare
și cine nu moare
19.
Cuvintele mi se încâlcesc în gură
și am lapsus după lapsus și
toate bolile
care mă dezgustă la alții
încolțesc în mine
eu sunt vocea care sparge
geamuri și pahare
eu sunt glasul slab care nu se aude
niciodată destul ca să poți înțelege
ciubotele-s de culoarea glodului
arahidele sunt sărate și berea e
ca ploaia de afară
FRATELE MEU
fratele meu obișnuia să fure
fratele meu fusese prins de nenumărate ori
furând
a fost și bătut pentru asta
dar el oricum continua să fure
fura până și lucrurile de care nu avea nevoie
i s-a dus buhul în tot satul
că fratele meu e hoț și fură
Dar în vara aia el n-a furat nimic
În vara aia când cele mai bune prietene ale mele ieșeau să se joace
pe șes
cu niște păpuși
atât de faine
încât mie îmi era rușine de păpușa mea
el n-a furat nimic
cea care a furat am fost eu
eu am furat păpușa aia blondă din magazin
iar măgăreața a căzut pe fratele meu
și nimeni nu l-a crezut că e nevinovat
numai el știa cine era adevăratul hoț
dar nu m-a pârât
nu m-a pârât la nimeni
încasând el toate palmele tatei
la fund și peste mâini
mâinile lui erau însă curate
în vara aia veselă
când
grație noii mele păpușe
pe care o ascundeam de ai mei și de ochii lumii
am putut și eu intra
în clubul fetelor cu cele mai mișto
păpuși din sat
în zece ani nu s-a schimbat nimic
Hemingway povestea ca atunci cand scria proza mergea direct la ceea ce era mai important si mai esential in ceea ce voia sa povesteasca.
`Scrie fraza cea mai adevarata pe care o stii`, isi spunea el cand se aseza in fata foii albe de hartie.
Scrie fraza cea mai adevarata pe care o stii sau ai spus-o vreodata si lasa introducerile, prezentarile generale, metaforele, figurile de stil, ornamentele inutile, chestiile mestesugite, incercarea de-a sublinia ca ceea ce scriu eu e poezie sau proza.
Fara toate astea, zicea Hemingway. Treci direct la obiect, la ceea ce conteaza cu adevarat. La adevarul in ultima instanta si:
POVESTESTE INTAMPLAREA CEA MAI ADEVARATA PE CARE O STII SAU PE CARE AI TRAIT-o TU, CU FRAZELE CELE MAI ADEVARATE PE CARE LE-AI SPUS VREODATA SAU LE-AI FI PUTUT SPUNE, incat sa credem din prima ceea ce povestesti si cum povestesti.
INTAMPLAREA TREBUIE SA CONTINA UN ADEVAR SI POVEsTIREA EI SA NU AIBA NIMIC FALS.
Puteti scrie atat poezie cat si proza.
MAMĂ
La 18 ani
fur câte un L&M din pachetul lu
tata
fug la mine în cameră
acolo un plămân pe gaz ne
încălzește mădularele
ridic fără zgomot clanța de la
portița de jos
îmi fac curaj pentru cea de sus
rotesc ușor țigara în flacără ca pe
o ghimovă
trag cu putere
examene amiciții reverii poeme
orele mici cât un
apăsat de clanță
stăm încolăciți pe canapeaua roșie
de o persoană
mama bagă cheile în ușă
clanța cât un
evantai de acordeon
spălăm așternuturile cu apă rece
în timp ce așteptăm bursa
Cât un apăsat de clanță textul ăsta
scris pe genunchi
clanța strigă mamă
boabele macerate ung plexul
boabele macerate acoperă primăvara din geam
ATUNCI
Pielea îți stă ițită în geam
Ciocănesc ușor
Îți deschid coșul pieptului
și dacă dintr-o greșeală în pielea bătucită
nu mai e loc de dragoste
și dacă lupoaica de stepă își pierde dragostea
dragă te primesc cu cada spumoasă aburindă
cu venele în apă
cu aerul scos din cameră
și dacă la capătul semaforului nu se mai face niciodată verde
dragă îți las scrisoarea asta cât mai sunt încă în putere
doctorii mi-au spus că ai să trăiești mult
o să-ți plesnească pipota și o să facă drob
din mațele tale
o să te spun la toată lumea
atunci o să te retragi dragă dând sonorul
din ce în ce mai încet
*
ambulanțele circulă cu sutele de minți infectate mulți oameni și mulți câini și multe oi care se tem de ambulanțeMOȘ CRĂCIUN
când îl așteptam pe moș crăciun
îl așteptam cu ușa încuiată*
e una din acele zile când capul e un dispozitiv pe care scrie error încerci să-ți amintești un nume sau măcar să găsești vreun indiciu care te-ar putea duce la el cu viteza unui melc pe care l-a călcat mai devreme o mașină e una din acele zile în care vrei să-i mulțumești lui Baudelaire că a existat.
