jurnal e.b.

şi cum mă plimbam eu cu sucul de piersici, mă gândeam cât îmi e de dezgustător. cândva îmi plăcea foarte mult. şi de asta îmi luam numai suc de piersici. şi l-am consumat atât de mult, gustul ăsta, încât acuma mi se face greaţă când numai mă uit la el. am ales apa minerală în loc de suc, pentru lipsa de dulce. îmi displace dulcele, în ultima vreme. şi ca să duc o paralelă la ceea ce mi-au spus gândurile în plimbarea de azi, zic că mă tem de obsesiile mele, mă tem să le pierd. mă tem să-mi devină străine şi neplăcute. obsesiile mele acum îmi aduc sentimente preţioase, şi mă învaţă mult, şi maă fac să fiu mai bună, să trăiesc mai frumos. mă tem că le prea consum. că o să aleg neutralitatea, aşa cum am ales apa minerală. acum doar mă bucur de ele, acum iau ce e mai frumos de la viaţă. şi mă plimb, chiar dacă sunt frântă. a început să plouă aici. 21.21

am visat noaptea asta ca m-am dus cu bicicleta în centru. şi parcă am luat-o pe un drum incorect, dar apoi am văzut circul şi m-am orientat înspre el, ca să ajung la timp unde trebuia să ajung. şi era nu ştiu cum foarte real şi m-am chinuit să ajung. culmea e că m-am trezit cu dureri de muşchi, deşi ieri parcă nici n-am ieşit afară. m-am trezit la 9. mă duc să-mi fac o cafea.

totuşi mi-am făcut ceai de romaniţă

11.43. mi-am amintit un moment f interesant de joi. că tot ajunsesem la uniunea scriitorilor, m-am gândit că aş putea să o găsesc pe liliana armaşu, să-mi răspundă şi mie la întrebarea aia pentru revistă. dar nu ştiam în ce birou se află, şi m-am adresat la domnul portar cu întrebarea dacă nu ştie dacă este sau nu liliana armaşu în uniune. răspunsul lui m-a amuzat teribil. pentru că mi-a zis că ei, portarii, nu se orientează după nume, ci după birouri. el nu ştie numele, ştie doar faţa şi biroul. şi taman atunci a ieşit un tânăr. şi atunci portarul a intervenit brusc "uite de exemplu tânărul ăsta ştiu că e în bir XXX. dar nu ştiu cum îl cheamă". apoi m-a rugat să-i explic cum arată liliana armaşu ca să mă ajute. am zis că mă descurc singură, ieşind amuzată de faptul că scriitorii din R.M. in U.S. au fiecare câte un număr, în loc de nume, şi mă mai gândeam că nu aş vrea să ajung şi eu să am un birou pe aici, care să mă identifice.

acum citesc toate numele de jose saramago. îmi place maniera lui de a scrie, şi faptul că trebuie să îţi încordezi niţel substanţa cenuşie ca să pricepi. să nu uit azi să scriu monoloagele. se pare că o să fim puţini de tot la atelier azi. dar nu pricep de ce toţi mă sună pe mine ca să-şi anunţe absenţele. mai târziu o să recitesc romanul adolescentului miop de eliade. că tot am decis să-mi pornesc şi eu un jurnal spiritual. 11.53

eri a fost o zi încărcată. dar mă bucur că a venit, sau că a trecut. după examen ne-am dus cu câţiva colegi la andy's. eram atât de flămândă, încât am mâncat o pizza întreagă. şi mi s-a făcut un somn teribil. acasă n-am putut adormi. vroiam să citesc, dar oboseala din ochi nu îmi permitea să nici măcar mă uit la lucruri cu ochii larg deschişi. augustina mi-a recomandat un film, dar mă grăbeam să mă întâlnesc cu ceilalţi la uniunea scriitorilor. am ajuns prea devreme. m-am aşezat pe scari şi am început să citesc ceva de păunescu, tot legat de scari, în titlu. apoi, într-un moment, l-am văzut pe sandu. a ieşit din cafeneaua uniunii. m-am dus în colo. se uitau la meciul de fotbal nigerienii contra grecilor, sau verzuii contra albilor, după culoarea echipamentelor. apoi au venit şi ceilalţi. apoi au început comentariile amuzante. ne-am dus la lacul Dendrariu. a fost frumos. am jucat şah. am pierdut din lehamite, când eram foarte aproape să ţin situaţia sub control. am fotografiat răţuşte sălbatice şi oameni. mai târziu am înconjurat cu toţii lacul şi apoi şi parcul de la lac. credeam că nu se mai sfârşeşte. se întunecase. macrinici cu natalia m-au condus la 129. am ajuns acasă pe la vreo 22 şi ceva. m-am culcat şi am adormit repede cu lumina aprinsă. dimineaţa a venit proaspătă şi răcoroasă. mi-am zis respiră respiră ecaterina. asta e libertatea.