Ea: Culmea prostiei,culmea speranţei!Sunt o visătoare pînă la refuz! Cine se mai apucă să reconstruiască un zid din propriile-i dărîmături cu încă mai multă dragoste şi fericire decît atunci cînd l-a construit prima oară din bucăţi drepte de pietere albe tăiate dreptunghiular?Ce aş putea să construiesc atît de entuziasmată din colţuri sau forme lipsite de o bună definire?Şi măcar dacă aş scrie alt nume pe zidul ăla....Dar e acelaşi...Luate-ar naiba...! E tot aceleaşi....Iubite-ar Dumnezeu!Gîndul meu te înjură,iar mîinile îţi mîngîie grijulii chipul.Urăsc inima că niciodată nu mă ascultă...Te urăsc pe tine!Ba nu...te iubesc la nebunie...Iubesc să te urăsc...Urăsc să te iubesc...E pentru tine totul...Ai milă...scumpule...
El: WTF?!...
http://confesiuniintunecatdeluminoase.blogspot.com/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu