sâmbătă, 12 iunie 2010
JURNAL
am convenit cu membrii cenaclului sa postam fiecare cite ceva,in anumite zile ale saptaminii,pe blog,azi e rindul meu :)
7 iunie 2010
Gata,bacul la romana a fost floare la ureche!Uhh mi-as fi dorit ca naiba ca baiatul care statea in dreapta mea sa nu fi semanat atit de mult cu EL...Cu imi aruncam privirea in partea lui imi aparea imaginea celuilalt,imbracamintea lui preferata,bandana de la mina,ochii verzi si parul negru...Si imi trebuia o gramada de timp sa ma pot concentra si scrie mai departe...Daca iau mai putin de 10 e din vina ta!Am intrat in sala de clasa,ne-am asezat conform numarului din lista..am auzit un baiat,care semana foarte mult cu un puscarias:negricios,tuns scurt si cu lant gros de argint la git,intrebind pe o colega de a mea:
-Tu de unde esti?
-Prometeu-Numai tu?
-Nu,eu si fetele alea
-Uite mai ashtia is Bashkovitai!
"Mda"...ma gindeam eu...apoi mi-am dat seama ca intr-adevar eram.Pe cind terminasem BAC-ul,cei la M.Viteazu abia de il incepeau...Priveau plictisiti podul,si citeodata se holbau mirati la viteza cosmica cu care scriam eu,rizind de fiecare data cind ceream maculator,de vreo patru ori cred...Apoi m-am intilnit in oras cu Vitalina,eram in 3:eu,sor-mea si ea.Ne-am plimbat pe linga catedrala,treceau exact 3 baieti draguti foc nu departe de noi...Si pe cind s-au apropiat Vitalina a stranutat pe atit de tare incit unul din ei s-a speriat si si-a scuipat buimac in sin...Ne-au ocolit,iar eu am ramas sa o privesc suparata.Am fost si pe la " Celentano " pizzaria aia noua.Eu si cu Vitalina am luat cite un mojito.Ne-a cam ajuns la cap si rideam asa,fara nici un motiv de sor-mea care ne privea nedumerita...acu ca stau si ma gindesc chiar avea o fata haioasa incercind sa numere banii cu care trebuia sa achitam contul,si numarind de vreo trei ori tot nu-i iesea ca eu peste 15 minute sa-mi amintesc ca am baut si o ciocolata fierbinte.Ne-am plimbat mult prin oras...vroiam acasa dar sora mea insista sa mai stam,ceea ce a prelungit plimbarea nostra la si mai mult ca si notiune de timp.Am venit acasa frinta,mi-am amintit de faptul ca ar trebui sa scriu un jurnal pu cenaclu,fara chestiute din astea filozofice pe care le utilizez in solilocurile mele...cit mai simplu si cotodian ca si expresie posibil...cred ca asta e un jurnal.Pun punct si plec sa imi pieptan cainele din ograda:un ciobanesc belgian,ca e vara,27 grade si ii e cald,si inca nu si-a naparlit complet blana de iarna..cu putina rabdare sper sa sring azi macar 2 pungi din blana aia...adica partea dreapata a abdomenului lui...e blanos si mare ca naiba!
10 iunie 2010
A fost o zi super!Memorabila chiar!Prin ce?Well,cu ce as putea incepe?...Am fost la padure,la ziua de nastre a Ecaterinei,noua mea prietena de la cenaclu,am simtit cum mi s-a scos o piatra de pe inima cind am vazut cum i-au sclipit ochii cind a vazut cadoul meu...O adevarata usurare luind in vedere faptul ca am umblat 2 ore prin mall incercind sa gasesc ceva...Si se pare ca am reusit!Ziua a fost tare,are umor soarta asta!La padure am cunoscut doi baieti,doi de-al de Sandu,asa se numeau ambii...Am ramas trasnita!Inca nu mi-am revenit dupa prabusirea aia grandioasa si uite: Sandu,si inca doi,exact numele nesimtitului ala care mi-a frint inima!Numele idiotului de Bostan!Si inca la patrat intr-o zi!Am halucinatii cu el la BAC de nu ma pot concentra,il visez in fiecare seara si mai nou dau peste tot mai multi oameni care au numele la fel!Am incercat pe parcurs sa ignor numele si ma axam doar pe persoana lor destul de placuta spre deosebire de a nemernicului ala!....ok,ok..linisteste-te augustina destule injuraturi pentru o pagina de 10 kb...Mai haios de atit era doar incercarea domnului Dumitru Crudu,mai nou am aflat ca i se zice DuDu,nice porecla,de a imita o veverita flaminda in jocul nostru: Pantonima.Pentru prima oara am ris atit de mult,mi-a placut la nebunie!Dupa BAC am gasit acolo exact atmosfera de care aveam nevoie,aveam nevoie de picnicul ala ca de o gura de aer!Erau lucruri marunte care ma bucurau mult si imi aduceau o satisfactie interioara,ca de exemplu zimbetul luminos al Auricai,si destul de des,imi placea sa o vad asa...fericita....si prietenul nostru,acu sa imi fie cu iertare am uitat cum ii zice,care are barba si se descurca de minune la joc...majoritatea le ghicea el...Sufletul infloreste nu cind este lasat singur sa infloreasca intre peretii de beton ai casei ci cind soarbe din lumina celorlalte suflete din jur...Zimbete iti aduc zimbet si dispozitia buna se scurge lent si in sinul tau :)O companie de oameni de arta,hmm nu doar ca suna dragut,a si fost dragut.Hmm probabil daca as fi stat acasa mi-as fi amintit mai apoi de caldura nebuna,in schimb o sa-mi amintesc de cazul cu Sandu...Precum o mai spun:nimic nu e mai genial decit realitatea!Sa fi vrut sa scriu din astea nu as putea niciodata sa nascocesc asa ceva!Si in nici o aranjare a cuvintelor intr-un text sau roman,orice,nu ar putea transpune cu atita haz incercarile de a o mima pe Merylin Monrooe,Ceva cu niste iepuri(jos palaria,Ecaterina,moare un artist! :) ),sau Pe aripile Vantului.
Augustina Şiman
(http://confesiuniintunecatdeluminoase.blogspot.com/)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trandafirii
Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu