“Viaţa unui om singur” a lui Adrian Marino nu e atât o anamneză, cât o reverie.
Rezultatul e o imagine de sine construită după exigenţele maximei
autovalorizări. Îmi aminteşte de inscripţiile funerare ale aristocraţilor
egipteni: “Am fost bun!” Marino şi-a realizat imagoul personal, e portretul său
întors spre faţa veşniciei.

text preluat de pe:
fazalunga.wordpress.com