O cronica din TIMPUL

O carte care certifică naşterea celei mai tinere promoţii literare

Fiecare dintre cele trei cicluri ale cărţii de poezie a Ecaterinei Bargan Cântece de la şase, apărut în 2011 la Editura Gunivas, începe cu un poem consacrat unei jucării. Primul poem care inaugurează primul ciclu istoriseşte biografia unui ursuleţ rusesc, care a crescut şi s-a maturizat simultan cu eroina cărţii. Întâmplările povestitoarei sunt şi întâmplările sale, iar, de la un punct încolo, această jucărie pare a fi un fel de alter ego al naratorului poetic: „Cu picioarele vârâte în bocanci, doar/ îmi spăla întotdeauna greşelile,/ care se îndeseau/ ca nişte/ riduri în obrajii lui”. Relaţia dintre fată şi jucărie e una vampirică. Se pare că, de aceea, povestitoarea are şi remuşcări: „Poate că mă urăşte pentru asta”. Şi celelalte două poeme dedicate păpuşilor par a fi doar un pretext pentru ca tânăra să-şi spună propria poveste şi pentru a afirma că „Marta era păpuşa mea,/ iar eu eram păpuşa surorii mele”. Şi trage această concluzie pentru că „eu o desenam pe Marta pe faţă,/ iar soră-mea îşi încerca creioanele/ pe faţa mea”. Păpuşa Sneg e atât un „martor ocular al întregii vieţi” a personajului cărţii, cât şi „un carneţel plin de secrete”.

În cel de-al doilea poem din carte, intitulat În strada în care o să întinzi afişe, personajul-povestitor are cele mai întunecate premoniţii despre viitor(„Ţi s-a spus, nu ai voce şi nici vertebre,/ iar carnea ta o să fie mâncată de/ microorganisme”), dar, cu toate acestea, poemul debordează de vitalism. Opoziţia între ceea ce vede poeta („ceea ce văd eu zilnic pe marginea străzilor/ sunt pisici şi câini striviţi, seringi aruncate,/ pietre funerare, vagabonzi care dorm/ îmbrăţişând pietre funerare străine”) şi încrederea că viaţa va triumfa în ciuda a tuturor acestor lucruri se manifestă şi în alte texte din volum. Chiar şi dacă eul liric se percepe pe sine ca pe o „bilă neagră de bowling, fără destinaţie”, oricum, îşi continuă alergarea pe „trotuarul înclinat, dimineaţa”.

Poemele cărţii mărturisesc despre nişte spaime depăşite, dar şi despre „bisturiul ruginit în carne”. Dramele mici („îmi pierd timpul prin restaurantele/ în care se dă mâncare puţină în farfurii mari”) ascund dramele devastatoare care vin peste tânăra din carte ca o furtună, făcând-o să afirme: „O să-mi ard buletinul, diplomele, permisul/ orice m-ar putea identifica,/ o să-mi arunc tot argintul în lacul acela,/ pe lângă care ne-am plimbat împreună/ şi o să fac schimb de haine cu un aurolac,/ evadând încetul cu încetul în lumea lui”. Pericolele existenţiale, bolile, iadul din om, premoniţiile negre, viitorul sumbru, nevrozele morţii, relaţiile interumane încâlcite nu o pot însă împiedica pe naratoare să-şi dorească să trăiască plenar şi intens: „Pot să vorbesc despre dragoste. Nu te băga în/ posterităţi astronomice./ Vocea ta este îndeajuns”. Sunt poeme foarte frumoase ca 4 in the morning care se nasc integral din această tensiune între un instinct al vitalităţii („din balconul vecin cad câteva cozi de ceapă/ Niciun cuvânt. Aicea burează”.) şi o disperare provocată de înţelegerea faptului că „încă suntem în viaţă. Cuvintele-viermi. Viermii/ sapă în carne” şi că „acum,/ atunci,/ mereu/ am ştiut că/ totul e ca o bilă de bowling/ care deja a fost aruncată”.

S-ar putea interpreta şi altfel acest volum, plecând de la alte aspecte ale lui. Orice, însă, s-ar spune despre carte, un lucru e cert, că această carte certifică naşterea celei mai tinere promoţii literare din Republica Moldova.

Un articol de: Dumitru Crudu

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Publicaţiei Periodice TIMPUL DE DIMINEAŢĂ