Tineri poeti din Chisinau

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,

În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,

În bătăturile palmelor ei fine,

Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,

Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",

Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,

odată lărgită pentru doi

și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,

La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,

Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,

La o palmă distanță de masa de scris

Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,

Trag cu dinții acul unei broderii

ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 

ci am vrut să nasc,

Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN

strigam lozinca

și arătam la buricul pământului.

Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.


Autor: Rodica GOTCA

Astăzi, făceam anticameră la stomatolog. Alături de mine o doamnă între două vârste citea o carte în română. Fiind foarte curios din fire m-am uitat peste umăr. Citea romanul Tatianei Țîbuleac „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Felicitări, Tatiana Țîbuleac! Oamenii te citesc peste tot!!!

Dumitru Crudu a distribuit un link.

29 de minute · 

Dumitru CRUDU // Cum am stat în același bar unde era și un spion rus beat tufă

Radu, un prieten din Brașov, îmi povestea ceva, dar eu nu înțelegeam ce, pentru că peste vocea sa se suprapuneau glasurile metalice ale unor tipi din capătul celălalt…

DESCHIDE.MD

Mulțumesc, Emilian Galaicu-Păun:

Dumitru CRUDU. Salutări lui Troţki

Un prozator de cursă lungă.

EUROPALIBERA.ORG

Am terminat romanul lui Antonio Munoz Molina, „Iarna la lisabona”, un roman negru, unde Santiago și Lucreția fug permanent unul de altul și permanent se caută. Un roman în care se bea și se cântă mult, nimeni nu doarme noaptea și e foarte multă violență și nostalgie. Dar, mai presus de toate astea, „Iarnă la Lisabona” e un răvășitor roman de dragoste: „(...)Acum, după aproape doi ani, am recunoscut iarăși acest miros, care avea să rămână pentru totdeauna al trecutului și al fricii. Santiago Biralbo l-a simțit pentru prima oară într-o după amiază de vară, la San Sebastian, în holul blocului unde locuia.(...)” (Iarna la Lisabona, Antonio Munoz Molina)

Până azi, din povestirile lui Thomas Mann am citit doar „Moarte la Veneția”, dar azi am luat de la bibliotecă un volum de povestiri scos de Rao în 2003 și m-am pus pe citit. Am început cu povestirea CUM S-AU BĂTUT JAPPE ȘI DO ESCOBAR, unde doi adolescenți se bat undeva pe plajă, departe de ochii celor mari, dar în fața puștimii, pentru o gagică. Spectatorii rămân dezamăgiți de încăierare, pentru că au avut așteptări mai mari. Delicioasă povestire. La fel ca și altele din carte. Voi reveni cu noi impresii.

Rodica GOTCA

.....

Dau cu zarul

În coastele mesei de scris.

Închide ochii:

Să vezi cum strivesc cu lama

tâmpla unui cuțit.

Închide gura:

Să guști gemetele scaunelor

de sub șoldul obez al ideii.

Închide urechea:

Să auzi țipătul peniței înjunghiate

pe un lemn cariat de filă A4.

Închide nara stângă:

Să adulmeci scrumul sângelui albastru

ce stropește bătătura mâinii drepte. -

M-am maculat cu scris!

Autor: Rodica GOTCA

Artiom Oleacu

…

privesc în podea

pietricele şi scoici,

în apa (verde) sărată

copii construind moll-uri

în loc de cetăţi

(la teatru)

femei plimbîndu-se de mînă

cu bărbaţii ce fac scamatorii,

pe tobogan

cresc bătrînii sărind

peste obstacole

vine vara,

care va trece,

adaug eu,

venind pe apă

coborînd

păşind greoi

printre valuri

în ţara fără luna iunie

Autor: Artiom Oleacu

Artiom Oleacu

…

aici stau eu

1.70, ochi căprui

stau

69 kg

31 de ani-actor

mă impun

să stau

să observ

femei plimbîndu-se de mînă

nisipul sătul şi cerul

făcînd grimase

aud o singură

frază

între cîteva opriri

cîteva staţii

de ce stau

ce aştept

poate trenul

poate oamenii coborînd

păşind pe nisipul fierbinte

greoi

(şi)

ţara de şopîrle

scufundîndu-se

sub tălpile lor

(nu mai) stau

aici şi acum

Autor: Artiom OLEACU

Rodica GOTCA

"Decupaj"

( intertext cu Emil Brumaru)

"Cu un foarfece galben tăind toporașii

crescuți în sandale"le tale de piele,

Alergam, despletind de orașe

Rădăcinile mele cu frunze rebele.

Te-am lăsat să ghicești în potcoave

Și în focuri cu gura de seră,

Să îmi torni multe bancuri și snoave

Înfășate în foi de Kundera

Să te spargi între tâmplele mele

Cum se sparge un vis între coapse

Și să-mi guști carnea nopții sub piele

Cu fisura tălpilor arse.

Alergam despletită de bice,

Hărțuind discul lunii de foc.

" Stăpâneam prea adânce ibrice"

Ce în clocot fierbeau al tău soc.

Azi mă vezi cum conjug în tavane,

Într-un lemn cariat la mănunchi.

Tragi un fum din trecute havane

Și mă-ndemni să iau loc pe genunchi.

Eu m-așez, șifonând toporașii

Ce îmi bat ca ciocane în vene,

Tai, cu foarfece, galben, orașe

Și sandale de care m-aș teme.

Autor: Rodica Gotca

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,

În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,

În bătăturile palmelor ei fine,

Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,

Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",

Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,

odată lărgită pentru doi

și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,

La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,

Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,

La o palmă distanță de masa de scris

Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,

Trag cu dinții acul unei broderii

ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 

ci am vrut să nasc,

Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN

strigam lozinca

și arătam la buricul pământului.

Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.

Autor: Rodica GOTCA

Artiom OLEACU

ARHITECTUL (poem)

…

zilele trecute am găsit craniul tău

l-am curăţit binişor de argilă

şi de nisip

l-am spălat

…

puteam să-l pun liber

în loc de plapumă

sau în loc de pernă

dar nu

l-am pus pe etajeră

deasupra televizorului

…

cînd voi privi un film cu lumina stinsă

cristalele lichide

vor lumina

întunericul din ochii tăi

ochii tăi mari în faţa mea

…

dacă nu va fi interesant filmul

voi apăsa pe mute

şi voi vorbi în locul filmului

…

îţi mai aduci aminte cum l-a creat

Tom Hanks pe Wilson

Wilson din Cast Away

…

îţi voi dărui o inimă

şi două picioare

ca să putem merge la club

să dansăm împreună

…

ţi-aş povesti puţin despre Antiope

puţin

dar stai liniştită

nu te mai paşte pericolul ei

deja eşti cu mine

nu te mai paşte nici un pericol

craniul meu

 Autor: Artiom OLEACU

Doina ANDRONII

În ultima cameră n-am intrat de când am scos spațiul la licitație, are lacăt.
La parter, am două odăi, în una îmi țin mașina de scris și parfumurile timpului. Ador mirosul zilei de 16 decembrie.
În odaia din stânga, citesc... citesc și usuc flori de dovleac, de cais și gutui, pentru semne de carte. Mor după florile de mac, dar săptămâna trecută, mi le-a luat vântul de pe pervaz. Cât am mai plâns în mansardă...
Acolo plâng mereu, când vine toamna.
În următoarea, probez rochii și dansez până se ridică praful ca ceața, de nu mai văd pe unde calc. În camera din dreapta, cânt la pian, e cea mai mare și mai luminoasă dintre toate. N-am pus draperii, ca să pot vedea răsăritul și apusul notelor muzicale ce zac, în caiete, pe parchetul aspru și cariat.
Casa este mare, am odăi pentru orice stare.
- Poftim, intrați, simțiți-vă ca acasă!


Autor: Doina ANDRONII

Cea de-a XI-a ediţie a Premiilor revistei Observator cultural - Observator Cultural

Cea de-a XI-a ediţie a Premiilor revistei Observator cultural - De zece ani, perioada de după vacanţa de iarnă este pentru noi, cei de la Observator cultural, una…

OBSERVATORCULTURAL.RO

Doina ROMAN

***

Peste zdrențe-n curcate cu urme-am călcat,

Alergând spre mașina albă, parcată ce m-aștepta,

Ea înflorea în  grăbire-

Motorul pornit, ușile întredeschise,

Mă sfiam de întârziere,

Doar nu era a mea și nici a cuiva-

Aparținea unei împliniri.

Roțile  erau aglomerate-

De-un aer închis al nădejdei,

Cum să mă urc, doar nu știu să conduc,

Aștept inspirația-

Îmi iau nasul în mâini

Și îl trîntesc de asfalt.

Autor: Doina ROMAN

http://www.observatorcultural.ro/articol/cea-de-xi-editie-premiilor-revistei-observator-cultural/

http://www.bookaholic.ro/cea-mai-buna-carte-romaneasca-din-2016-topul-cititorilor-bookaholic-ro.html

Cititorii au ales cea mai bună carte românească din 2016. Felicitări Tatianei Țîbuleac, al cărei roman a fost votat pe locul șase. Felicitări, Tatiana! Bravo! Le mulțumesc și eu celor care mi-au votat cartea mea Salutări lui Trotki, pentru că datorită vouă am intrat și eu în top 10 la categoria proză scurtă.

Cea mai bună carte românească din 2016 - topul cititorilor Bookaholic.ro

Aproape 3000 de cititori au ales, prin vot, dintr-o listă de 150 de cărți apărute anul trecut, cea mai bună carte românească din 2016.

BOOKAHOLIC.RO|DE BOOKAHOLIC

pe 24 martie

15.30 – 16.30,  Pavillon de la Roumanie

Débat : Poésie – la voie de l’irremplaçable

Modérateur: Bogdan Ghiu

Invités: Simona Popescu, Dumitru Crudu, Radmila Popovici, Jean Poncet, Ion Mureșan, Cosmin Perța, Călin Vlasie, Rodica Drăghincescu, Dinu Flamând

Présentation de la revue: La Traductière. Revue Internationale de poésie et art visuel

Modérateur: Linda-Maria Baros

Invités: Dumitru Crudu,  Radmila Popovici, Șerban Axinte

• 

  CARTEA LA PACHET

  Dumitru CRUDU. Salutări lui Troţki

  Un prozator de cursă lungă.

Doina ANDRONII

FIGURINE DE SĂPUN

Dimineață m-am trezit frumoasă, am observat asta când am trecut prin fața oglinzii din baie.
Mi-am pus pe mine o rochie lungă, nițel șifonată și plină de iriși stridenți de-ți taie văzul. Îmi place la nebunie rochia asta, o îmbrac doar atunci când sunt frumoasă. Foarte rar. Mi-am îndesat pe ochi ochelarii de soare imenși, pe mâini am îmbulzit vreo douăzeci de brățări din sfoară de iută și lut polimeric și sunt aproape gata.
Îmi asortez rochia cu o pereche de sandale de marochin mov și ies grăbită din casă, e aproape 9.
      O să merg în oraș să-mi cumpăr flori, lumânări parfumate și figurine din săpun.
În seara asta vreau să merg la teatru, iar după, să beau vin cu ciocolată.
Îmi opresc pentru o clipă pulsul și mă pierd în mulțimea de oameni triști, atât de triști... că nu mai sunt frumoasă.
Mă-ntorc acasă să-mi schimb rochia.


Autor: Doina ANDRONII

Anastasia PALII

 - ---  ---   ---

M-am trezit cu fricile din vis,

dau fuga la baie, mă spăl pe dinți,

deschid robinetul cu apă

și spaima se-aruncă însetată,

îmi rad capul și mă întorc,

ferestrele au zăbrele din pânză de sac,

patul meu e un hamac plin cu frici,

le iau pe toate deodată și le cuprind la piept,

au mirosul părului meu din copilărie.

Când am să ies din spitalul Codru

va fi un Crăciun fără zăpadă

și cu jucării din frunze

am să-mi îngrop teama acasă, sub gard,

unde-mi creșteam viermii de mătasă

de sărbători.

În cameră îmi curge părul curat din robinet.

Autor: Anastasia PALII

https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/falsul-dimitrie/o-usa-trantita-de-perete-23615

Doina ROMAN

***

Pentru a atinge gloria banalității-

Recurgem la un război psihologic,

Între tindere și scop definit.

Naștem așteptări gălăgioase,

Aducem elogiu-

 Celor care ne influențează alegerile,

Dar disprețuim configurația realității,

Permitem tăceri nesăbuite

Și admitem plăceri arzătoare,

Falsificăm opinii,

Încît ajungem să fim pășuni acaparate de vite.

Autor: Doina Roman

Anastasia PALII

- - -

Frumos,

fără să-și amintească,

trupul său a fost aruncat 

peste alte trupuri.

Aveau atâtea vieți netrăite

până la capăt

bărbați și femei

transpirau și emanau

un miros de epocă

privilegiat.

Cei care au supraviețuit

încă vă mai țin minte.

Autor: Anastasia PALII

ARTIOM OLEACU

eu ţip la tine

dintr-un autobuz de la ţară

tu nu ţipa

eu ţip

ştiu că n-am achitat facturile

ştiu că ieri am băut whiskey

ştiu că sunt un ratat

ştiu că am fumat iarbă

noaptea am lucrat

am lucrat toată noaptea

la un scenariu tîmpit (scris de mine)

şi te-am ucis de trei ori

nu-mi aminti de reguli

(te voi ucide ca-n filmele lui Hitchcock)

am băut de multe ori

dacă-mi vei aminti de reguli

ascultă

dacă-mi aminteşti de reguli

dacă mă enervezi

îţi fac o poză

îţi fac o poză cum stau

ca un gîndac în autobuz

şi mă ţin de bară

fuck o poză

şi-o pun pe instagram

să vadă toată lumea

să vadă toţi

în comentarii vor scrie

prietenii tăi

ce dobitoc sunt şi ce mutră

de pervers am

trage concluzii

dacă mai ţipi odată la mine

dacă mai vii cu reproşuri

crede-mă

pe cuvînt

te voi ucide a patra oară

 XXXXXX

#

mă întrebi cum te văd la 80

ridic mîna şi scormonesc ochiul

te văd la 50

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

cumva e previzibilă treaba asta cu cîrja

nu-i aşa?

mă întrebi cum te văd la 70

ridic mîna şi scormonesc nasul

te văd la 40

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

nu mi-l imaginez fără cîrjă

pot dansa în faţa lui să mor io

pot să-l tai frumuşel şi să-l încălzesc

în microundă

pot să fac dragoste cu tine şi el să asiste

ca spectator

mă întrebi cum te văd la 60

ridic mîna şi scormonesc urechea

te văd la 30

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

nu pot să-i neg cîrja

felul lui de a merge

felul lui de a fi

ca un vierme

ca un vierme care înghite

încet, încet...

corpul putred

autor: Artiom Oleacu