XXXX
Cu sora mea mâine voi merge la institul oncologic
la un nou control, unde merge o dată la trei luni, după ce a rămas însărcinată,
deși nu avea voie, și medicii de acolo se tem că o să moară, pentru că i-au
spus să nu rămână însărcinată, dar ea a rămas alegând să nască, chiar și cu prețul
vieții, va avea doi gemeni, deși riscă
să moară, ea este mai mică decât mine cu 17 ani, și ea are
deja patru copii, iar eu niciunul, un timp am crezut că e mai proastă decât
mine în copilărie o purtam în cârcă, dar acum merg cu ea pe la medici, imediat
după moartea mamei, cam la o lună după, când a murit mama încă nu știa că
e însărcinată, ea m-a chemat acasă, fără să-mi spună de ce, fără să-mi
spună că a murit mama, spunându-mi că e ceva urgent, eram la iași, unde am mers
să vad un spectacol de teatru, pe care așa și nu l-am mai văzut,
șoferul de taxi mi-a vorbit tot drumul, îmi povestea că
nu trebuie să te atașezi de nimeni ca să nu suferi, în asta el credea, și se dădea
pe el drept exemplu îmi spunea
că el nu o să sufere niciodată dacă cineva îi va
sfeterisi mașina asta, pentru că el nu ține la ea, cum nu ține la nimic din
lumea asta, pentru că îl doare în cot de toate, nimic nu-l atinge, de aia, nici
n-a suferit când soția sa l-a părăsit, iar copiii săi
i-au trântit ușa în nas, gonea mașina cu toată viteza, fără
să-i pese că ar fi putut intra în vreun copac de la marginea drumului sau poate
voia să-mi demonstreze
că nu-i pasă, de aceea și gonea așa de tare de un singur
lucru îi părea rău în viața asta că au fost lucruri de care i-a părut rău în
timp ce-mi vorbea eu mă intrebam de ce oare m-o chemat sora mea acasă, ce s-o
fi întâmplat de-i așa de urgent, dar ea nu a vrut să-mi spună la telefon, când
am intrat în Flutura șoferul încă-mi vorbea
despre cum lui nu-i pasă de nimic în viața asta, încă îmi
vorbea când m-a lăsat în poartă, unde soră-mea m-a întâmpinat cu fața scăldată
de lacrimi
ploua, șoferul de taxi și-a înghițit cuvintele când a
inteles unde m-a adus, i-am dat o sută de dolari, de zece ori mai mult decât costa
drumul, și l-am lăsat să plece, dar el nu a vrut și a rămas să ne ajute, cu una
cu alta, în după-amiaza aia când a uitat să mai fie indiferent și a fumat
țigară de la țigară, plângând în pumni alături de mine, un om necunoscut care
nu a cunoscut-o pe mama mea, unde mergea abia acum știa, dar eu nu i-am
zis să rămână, dar el a rămas, fără să-și dea seama că-și contrazice flagrant
filosofia sa de viață, și plecând doar atunci când am mers cu toții să ne
culcăm, nevrând sa ia niciun ban de la mine, și întorcându-mi înapoi suta
aia
de dolari pe omul ăla nu l-am mai vazut niciodata așa, sunt oameni pe care nu o să-i mai vedem niciodată la fel după ce am rămas singur un nor de țânțari m-a atacat
de dolari pe omul ăla nu l-am mai vazut niciodata așa, sunt oameni pe care nu o să-i mai vedem niciodată la fel după ce am rămas singur un nor de țânțari m-a atacat
dimineața am mers cu sora mea la institutul oncologic, la
un nou control și medicii i-au spus că daca vrea să trăiască, ar trebui să facă
avort, dar sora ma nu a vrut, alegând să moară, decât să-și omoare copilul din
burtă, și a născut doi gemeni, dar nu a murit, lăsându-i pe medici cu gura căscată
de acolo de unde este mama mea cred că e mândră de sora mea
când părăseam flutura pe
drum m-am întâlnit cu șoferul de taxi urcând dealul pe jos nu știu cine i-a
furat mașina așa cum și mie cineva mi-a
furat lacrimile de pe obraji
XXXX
unchiul
meu iacov nu avea copii trăia într-o casă de la marginea pădurii avea o
plantație de vie în grădină și diabet zâmbea întruna și gâfâia când vorbea dându-mi
de fiecare dată pe ascuns câte ceva ca să nu-l vadă mătușa ileana care-mi dădea
doar sfaturi trăiau într-o casă de pe țuguiul dealului unde se termina satul și
mai departe începea pădurea și necunoscutul o dată l-am surprins după un copac plângând în pumni și am plecat înapoi ca să nu mă vadă când mă gândesc acum la unchiul meu iacov îl asemăn cu aburul care se înalță deasupra unei ape care
dădea în clocot
doar sfaturi trăiau într-o casă de pe țuguiul dealului unde se termina satul și
mai departe începea pădurea și necunoscutul o dată l-am surprins după un copac plângând în pumni și am plecat înapoi ca să nu mă vadă când mă gândesc acum la unchiul meu iacov îl asemăn cu aburul care se înalță deasupra unei ape care
dădea în clocot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu