BERETA MAMEI MELE

Pe când încă mai trăia mama mea intr-o zi

și-a pierdut

Bereta, la care ținea foarte tare.

Bereta ei preferată,

micuță

Ca un cactus.

Și verde ca un papagal.

Când pleca la rude

Și-o punea în cap.

Când pleca la târg,

Se ducea cu bereta aia,

Fie că era iarnă sau vară, fie

Că ningea sau ploua, neapărat ieșea

Din casă cu bereta aia.

Pe care și-a pierdut-o însă

Cu trei ani înainte să moară și a suferit

Enorm din cauza asta.

Suferea așa de tare că

Nu putea să doarmă nopțile.

Am surprins-o de câteva ori

Chiar plângând.

Bereta aia pe care a cumpărat-o

În tinerețe,

Probabil, era prima cumpărătură

Pe care a făcut-o după ce s-a căsătorit cu tata.

Acum eu am găsit-o.

Acum după ce mama mea nu mai e în viață.

Am găsit-o după divan.

Nici nu-mi imaginez cum a nimerit acolo.

Am luat-o în mână și am răsucit-o pe toate părțile.

Am scuturat-o de praf și

Am privit-o cu atenție.

Dar mama mea nu mai e în viață ca să i-o dau.

Cât s-ar mai fi bucurat dacă ar fi văzut-o.

Bereta aia micuță cât un cactus

și verde ca un papagal.

Dar nu am aruncat-o.

Si am bagat-o în geantă,

Fiind gata oricând  să i-o dau dacă mi-ar cere-o,

Deși știu că asta nu are cum să se întâmple

Decât dacă într-o bună zi îmi voi ieși eu din minți