mătușa mea eugenia nu a fost
căsătorită niciodată
repetând soarta atâtor femei
frumoase
care au respins unul după altul
toți pretendenții
până au rămas singure

rămasă singură
s-a dedicat nepoților
fraților ei
pe care-i răzgâia cum putea
învățându-i să
 deosebeascăfl
ciupercile otrăvitoare
de cele bune
lucrurile rele de cele bune
învățându-i ce-i mila
și ce-i tristețea

când am împlinit patru ani
am bătut ulițele satului
ca să-i găsesc un mire
dar nimeni nu mi s-a părut vrednic
de mătușa mea

era o femeie nemaipomenit de frumoasă
precum este flacăra unei lumânări
seara târziu

ceea ce îmi mai amintesc acum
din făptura ei
sunt doar mâinile
nimic altceva
decât mâinile
cu care ne flutura îndelung
de la poartă
când plecam