xxx
pentru Alexandru Musina
Îmi amintesc acel cais cu flori mari ca o coapsă de nimfă, ce respira zumzetul unui milion de albine.
Îmi amintesc masa pe care am așezat-o afară la umbra frunzelor de un verde sclipitor, ca să ne ferească de stelele căzătoare. Îmi amintesc cănile cu ceai fierbinte,din care se nășteau copiii nopții și ai zilei.
Amintirea acelei veri mă copleșește cu parfumul cireșelor roșii, cărnoase, a vântului leneș amestecat cu galbenul și căldura razelor tinere și viguroase. Azi, vântul cu inima înghețată e nerăbdător și impulsiv ca un adolescent, iar stelele râd zeflemitor și nu mai cad lăsând dâre luminoase ce străluceau pe sticla ochilor noștri.
Palmele mele reci, nu vor uita niciodată coapsele tale moi și indefinite ca un zâmbet, căldura cărora le-au făcut până și pe ele, niște biete palme, să înțeleagă teoria relativității. Azi, într-un aer otrăvit mângâi fete a căror coapse sunt ca ceaiul ieftin din
pliculețe tot mai
multe, tot mai singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu