Tatiana GROSU

 Tânjesc după t(m)ine

Așa cum tânjește copilul de la televizor după mama și tata Am îmbătrânit Și mușchii mi s-au făcut un elastic din cauciuc Pe care îl tragi cât de tare poți Undeva, în adânc, eu Știam că așa se va întâmpla Bibi, dintr-un film american s-a sinucis atunci îmi părea imposibil să te pomenești la marginea unei boli psihice gândurile mele se împart în gânduri proaste și gânduri de nimic am scris atâta despre dragoste tânjesc după cele mai frumoase zile din viața noastră și după, Bibi, de care îmi este și acum jale tot timpul i-am simpatizat cu multă încurajare pe cei mai slabi nu mi-a fost greu niciodată să fac asta Ție de ce ți-i greu? Bibi avea 21 de ani și părul blond În fiecare zi ocolesc teoria materializării gândurilor Câteodată când închid ochii văd cu zboară în mine perne, apoi pumni Și tresar Mă apuc cumâinile de cap și țin apăsate tâmplele cu arătătorul Când spun cuvântul tânjesc Îmi imaginez un câine plouat care scheaună în pragul ușii mele Un câine pierdut Un câine abandonat Un câine neiubit Bibi avea un câine În dimineața aceea a pus capul peste ea și a început să scheune.