xxx
acest șoricel lipit de mine
pe care eu
ca o barbară
îl dezlipesc și
plâng
plâng
ca într-o peșteră în care nu știu
cine mai trăiește
a-u-u-u
strig
sub greutatea patului în care
îmi visez
în fiecare noapte
părinții
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu