xxxx
Aerul rece al acestei dimineți de toamnă
Îl respiri cu nesaț și simți cum îți umple pieptul, apoi se retrage încet, iar și iar, răcorindu-ți atît de plăcut creierul și plămânii, iar mirosul sângelui proaspăt al ierbii abia tăiate îți mângîie circumvoluțiunile. Galbenul pestriț și frunzele care cad alene îți liniștesc ființa la fel cum loțiunea de după ras ți-au liniștit pielea feței cu 20 de minute în urmă. Senzația de prospețime și parfumul de pe fața rasă îți alintă și ele simțurile și te simți bine.
Pavajul gri de sub picioare e nou,
frunzele pe care le calci
foșnesc desfătător încât nu mai auzi
răsuflarea zgomotoasă
a orașului.
Sănătatea tinereții îți curge prin vene,
căldura patului tău cu cearșafuri
curate încă se ține din urma ta.
Trupu-ți mulțumit se exaltă la gândul că
fetișcana rozalie va fi și diseară acolo,
printre cearșafuri.
Gustul dejunului ți-a mai rămas printre dinți
și aroma cafelei încă persistă.
Apoi mă vezi pe mine,
și-ți întorci nasul
în loc să-mi dai măcar un bănuț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu