Elena CHIRICA

Într-o zi ploiaosă de vară

Fedea era un cunoscut bun care a intrat în apartamentul meu într-o zi ploioasă de vară. El a urcat pe canapeaua mea ca un motan plouat şi a adormit pe loc. La ora 17:00 aveam întalnire cu stăpîna apartamentului, trebuia să-i achit chiria, şi să facă inspecţie în apartament cum făcea regulat în fiecare lună. Mă cam abuream ca geamul pe timp de iarnă de drag ce-mi erau întalnirile cu ea, şi o adoram în ghilimele de fiecare dată cînd rămaneam cu cenuşa în buzunare după ce pleca ea cu varza. Fedea dormea dus pe canapea în timp ce eu ascultam cum ploaia torentială îmi spăla geamul de la etajul 6, şi mă gîndeam cum să-l trezesc ca să se scoale odată cu spiriduşul somnului revenit înapoi. A sunat telefonul mobil, era sorămea. Sorămea e mare şefă, e redactor adjunct la un ziar săptămanal studenţesc.
- Hei Lene, adă-mi cheile de la birou că tre să încui uşa cînd termin lucru astăzi, apoi a închis. Cheile redacţiei erau la mine de ieri seara, cand mi le-a dat ca să rămîn peste noapte în Casa Presei şi să culeg teza de licenţă la compul redacţiei. Eu Lena Joacăbine sunt studentă în ultimul an la facultatea de turism şi mai ajut redacţia în calitate de reporter independent. Afară plouă de mă iau fiorii, cerul e întunecat, Fedea doarme pe canapea şi cineva tre să ducă cheile. Fedea e învelit cu pătura mea groasă, îi bine şi cald ca unui motan pe cuptor, cand a venit era doar în şorţii lui soldăţeşti subţiri, şi un maiou roşu din bumbac, plus şlapii lui de plajă. N-am cei face tre să-l trezesc, că vine baba Şura şi dacă îl găseşte în apartament ne dă pe ambii afară. E déjà 16: 00, şi la 17 trebuie să vină după bani.
L-am trezit pe Fedea şi iam zis că trebuie să cureţe canapeaua că vine baba Şura. Afară încă ploua ca din rîu.

- Hei dacă tot mergi pînă în centru, atunci treci pe la redacţie şi dăi sorămii cheia de la birou. Fedea cunoaşte lumea de la redacţie pentru că mai fusese pe acolo de cateva ori. Fedea ştia multă lume, mai puţin ştiam noi despre el. Afară tuna şi fulgera de parcă cobora infernul, iar eu trimiteam un bărbat aproape că dezbrăcat în stradă. Îmi era milă, şi nu ştiam cum să mă scuz, dar frica de goana babei Şura depăşea mila lui Dumnezeu. Oricum nu putea rămîne în apartament. Fedea arăta ca un miel tuns somnoros care se pregătea să înfrunte mania naturii cu cheia mea în mînă. El merse mai întai la toaletă apoi plecă mîrîind ceva. Eu ii dădeam instrucţiuni cum să ajungă la birou ca să nu fie udat, să ia microbusul 154 care se opreşte nu departe de redacţie. Fedea plecă. Peste o oră, cînd eram pe punctual de a mă întîlni cu baba Şura sună telefonul. Era sorămea, zice că Fedea nu a mai ajuns cu cheia, iar ea tre să încuie biroul, că redactorul şef şi-a uitat cheile acasă. Eu zic, că îl găsesc pe Fedea deşi habar nu am unde poate fi dobitocul ăla cu tot cu chei, sunt o butelie de şampanie înspumată şi enervată pe cale să explodez gata să-mi sară dopul. Mă gîndesc déjà la toate furdurile şi obiectele din birou care pot să dispară peste noapte dacă nu apare Fedea cu cheia. Cel mai rău e că nu are telefon, şi nu pot să-l sun. Iau microbusul, mă gîndesc la toate locurile posibile unde Fedea caută de obicei adăpost. Imi dădeam seama abia acum că il cunosteam prea putin pe Fedea pentru a sti unde să-l găsesc. Tot ce stiam era că plecase la următorul adăpost cafeneau de internet de lîngă Academie. Asa că merg acolo, iar pe drum calculez toate posibilele pierderi materiale din birou două compiutere, un printer, un scaner, un cămin, telefoane, şi ziare.
Soră-mea mă sună şi întreabă cand vin cu cheia. Redactorul mă sună şi înteabă dacă vin cu cheia. Eu merg pe stradă spre net şi le zic că sunt pe drum spre redacţie, dar de fapt sunt doar în drum spre cheie. Un drum încă necunoscut. Ce bine că măcar ploaia s-a sfîrşit. Baba Şura mă sună şi mă întreabă cînd plătesc chiria, că trebuia să ne întîlnim adineaori. Tui Bosnia şi Herţegovina, cum zice moşu meu. Uitasem. Îmi cer scuze şi zic că ne vedem peste o oră.
La net aflu că Fedea a fost pe acolo, dar nimeni nu ştie unde locuieşte, s-au unde el este la moment. Îmi scrijelesc creierul ca pe o bucată de lemn în mîna lemnarului, ca să scot cît de cît ceva util din memorie pentru al găsi pe Fedea. Cineva mi-a spus că Fedea cochetează cu sora lui Saşa, aşa că mă gîndesc să merg la Saşa acasă. Nuştiu unde locuieşte Saşa, dar l-am văzut de mai multe ori plecînd în direcţia alimentarii din colţul străzii, aşa că urmez direcţia lui Saşa. Sunt o petardă cu coada arzîndă care dacă îl găseşte pe Fedea face POC! Ajung la magazine, merg în dosul magazinului unde sunt case de locuit. Mă opresc în faţa unui bloc cu 5 etaje, un presentiment puternic îmi spune că Saşa şi Fedea ar putea fi acolo, deşi nu am nici o garanţie. Mă uit la blocul cu 5 etaje, clădirea mă chiamă, dar nu pot intra din mai multe motive, unu nu există garanţie că acolo e Fedea, deşi ceva îmi spune că ar fi, doi uşa are cod, şi evident eu nu am de unde să-l cunosc. În disperarea mea închid ochii pentru o clipă şi ascult propriul meu instinct, oamenii zic că el este, şi dacă nui vorba doar de instinct atunci noi trebuie să avem un miros ca felinele care ne ghidează spre pradă. Sunt sigură de asta. Văd două fetiţe care se apropie de uşa scării. Fac un pas spree le să le întreb dacă îl cunosc pe Saşa şi despre cod.
Aud o voce care strigă.
- Lena!, ce faci acolo
Ridic capul şi îl văd pe Saşa şi sorăsa la geamul deschis. Mai apare un cap. E Fedea.
Mă grăbesc repede spre intrarea blocului care déjà e deschisă de fetiţe. Urc scara pînă la etajul doi şi deşi nu am fost niciodată acolo găsesc uşa în care cei trei déjà mă aşteaptă.
- Dă-mi cheile! îi spun eu lui Fedea cu o voce rece, cerere la care nu ar îndrăzni să mă contrazică în acel moment nici bodiguarzii preşedintelui. Fedea a înţeles că azi eu sunt o armată, un război care vine peste lume după ce ploaia s-a terminat, eu vin după cheile oficiului 523, cheile redacţiei VIAŢA STUDENŢEASCĂ. Îmi vine să-l înşfac de guler, dar mă opresc. Fedea se retrage ca un bursuc în vizuină şi zice.
- Nu am cheile, le-am lăsat pe masuţa din coridor la tine în apartament.