Mircea V Ciobanu

Cum mi se pare, la o primă deschidere, antologia
Covoare moldoveneşti?

1. Nu mi s-a părut deloc inspirată ideea ca pe coperta unei cărţi numită Covoare moldoveneşti să fie imprimat un covor moldovenesc (nu mai spun că antologia e despre altceva).
2. Mi-a părut însă inspirată ideea de a face o carte care să-i adune pe tinerii prozatori. „Tradiţional”, antologiile la noi sunt poetice, în disonanţă cu solicitările cititorului. Compartimentele tradiţionale din librăriile lumii, care sunt rezervate beletristicii, se numesc de regulă: roman. Poezia e o excepţie, eseul e o paranteză…
3. Unele texte sunt chiar bune. Bune,dar de două feluri: a) ca exerciţiu bine rezolvat, chestie de atelier, studiu, cum s-ar spune în limbaj muzical, schiţă; b) bune ca text nuvelistic rotund, finit. Păcat de textul Cameliei Vasilov care nu a încăput (nici aici) integral. Semn că-i trebuie o carte aparte!
4. Unele texte sunt bune ca discurs, altele ca naraţiune în sine, ca fabulă, altele ca perspectivă ori construcţie, în ansamblu.
5. Sunt texte care trebuie redactate la sânge, până la supărare totală din partea autorului. Un duş rece, dar necesar.
6. În acest sens, o sugestie. Debutanţii în proză trebuie să treacă şi prin faza revistelor. Revistele serioase sunt mai exigente decât multe edituri. E o fază sanitară necesară. Că dacă se scapă la cărţi publicate…sărmanul scriitor, nu-l mai salvezi! Se crede genial şi se autonenoroceşte, surd la toate sugestiile. Pe de altă parte, prezenţa în reviste construieşte carierea literară, nu cărţile. Scriitorii care au ignorat revistele, au rămas nişte anonimi. Revistele sunt mediul literar, sufrageria literaturii (în care se servesc texte şi texturi).
7. Mă sperie o uşoară uniformizare a scriiturii. Trebuie să divorţaţi, intermitent, cei care sunteţi o echipă… ori să mai schimbaţi tehnicile-poziţiile.
8. Poate de aceea am aplaudat locurile în care scriitura, fie şi încadrată în paradigma generală a prozei de azi, are personalitate, ca să zic aşa: „Grupul de la Londra”, Aura Maru, Ion-Mihai Felea, Ecaterina Bargan, Aurelia Borzin, Carolina Vozian…
9. Apropo, Carolina a citit ultimul roman al lui Michel Houellbecq (Harta şi teritoriul), care a luat Goncourt-ul de anul trecut? Apare acolo, în partea a treia a romanului (dar trebuie citit tot!) un fel de covor moldovenesc de toată frumuseţea… Poliţiştii sunt duşi la balamuc după asta.
10. Inegală, ca toate antologiile care cuprinde o generaţie (şi încă una tânără, începătoare chiar), inegală chiar şi în textele unui singur autor, săpând într-un gen care cere nu numai talent, ci şi experienţă, cartea este totuşi un obiect estetic cu acte în regulă. Cred că am să scriu despre ea. Felicitări autorilor incluşi şi omagiile mele antologatorului care insistă să-i promoveze atât de… argumentat.
11. Cartea, fiind în bună parte o promisiune (pe unele secvenţe e o promisiune certă ca… un fapt împlinit), cu pasaje viguroase, consistente, trebuie să-l avertizez pe antologator, un prozator şi el, doar că dintr-o generaţie mai în vârstă: îţi creşti groparii, frate!
12. Acum, fiindcă prefaţatorul mi-i prezintă pe autori ca scriitori cu acte în regulă, nu ar trebui nimeni să se supere dacă vor încăpea pe mâna căpcăunului de critic care sunt eu sau colegii mei de meserie: aşa sunt regulile jocului! Succese şi… curaj!


Daca actrita Alina Stoianov ar fi ajuns la lansarea, ar fi trebuit sa citeasca acest text.