Ion Buzu

Hai să le facem bandajul

Pe ecranul televizorului cu plasmă şi diametrul de 95 de cm, Vlad Filat e fotografiat din toate unghiurile. Din televizorul ce atîrnă pe un perete într-o sală de operaţie se auzeau vorbele domnului Filat: „În aceşti doi ani şi jumătate am demonstrat că se poate o cale alternativă dictaturii comuniste. Există posibilitatea ca lucrurile să funcţioneze eficient şi am arătat-o prin fapte concrete.”
„Dă-l mai tare, trebuie să aud ce spune. Ai pus să înregistreze? E nevoie să avem pe casete toate discursurile, declaraţiile, interviurile şi absolut tot ce vorbeşte Filat. Orice material e util.” – spune unul din medicii care opera în sala respectivă.
„Domnule Kaizen, în cît timp ţesutul adipos va fi restabilit în totalitate?” – întreabă acelaşi bărbat cu bonetă albastră pe cap.
„În 14 ore.” – o spune cu o voce resemnată doctorul pe nume Kaizen care şi el coase o rană la celălalt pacient.
„E mult. Va trebui să mărim doza. 14 ore e prea mult, se vor isca bănuieli.”
„Dar e un medicament experimental.”
„Kaizen, dobitocule, în 14 ore află toată ţara. Ne alegem cu toată presa republicii în salonul ăsta. Lasă, că omul nostru are pielea bine călită. Are vlagă. Plus, am nimerit-o cu compatibilitatea grupei de sînge, cine s-ar fi gîndit. Corpul pacientului nostru nu va respinge ţesutul străin.”
„Dar cu celălalt om, cu domnul Fi…”
„Gura bre. Nu rosti numele. KGB-ul îşi are fantomele peste tot. De el să nu ne batem capul. Punem oamenii noştri să inventeze un scenariu. A plecat în vacanţă. Hehe, după intervenţia asta chirurgicală, toţi vor fi oamenii noştri.
Din televizor vocea lui Vlad Filat spune:
„Structura Partidului Comunist nu mai are influenţă în societatea noastră. Am promis „Moldova fără comunişti” şi asta vom oferi. Obiectivele noastre sunt de a elimina falsa nevoie de politica PCRM, de fapt acesta nici nu are o politică, e doar un abis muşamalizat.”
„Măi, măi, măi, ce cuvinte. „Abis muşamalizat”. Omul nostru are de lucru să se obişnuiască cu aşa limbaj. A vorbit moldoveneşte toată viaţa, acum va trebui să depună efort. Dar lasă, e bine că avem înregistrat pe casete cum vorbeşte Filat, se va învăţa repejor, nu are încotro.
Reflectorul puternic luminează cele 2 paturi plasate unul lîngă altul la care operau 4 medici. 2 la un pat şi alţi 2 la alt pat. Cîţiva oameni îmbrăcaţi în negru, cu corpurile masive şi pistoale la brîu păzeau intrarea. Un alt tip stătea într-un fotoliu şi se uita ba la televizor, ba al cele 2 paturi. Brusc, izbucni în rîs.
„Ce-i Oleg, ce-i cu hlizeala asta?” întrebă sub masca sa medicul care îl certa mai devreme pe Kaizen.
„Nu, asta e prea de tot. Aşa idee tata să aibă. Da, nu m-am gîndit că totuşi va merge cu dînsa pînă la capăt. Degeaba bate capul Filat că el a scos ţara din mizerie, poate conduce eficient şi aşa mai departe, nu are el tăria lui tata.”
„Gata. Am terminat. Haha. Uite, Oleg, ce frumos arată. Haha.” – rîde bărbatul în halat alb punînd cleştele pe tavă.
„Minunat. Uite, şi părul aţi reuşit să-l faceţi negru. Dar la celălalt, cum v-a ieşit să îi faceţi părul sur?”
„Avem noi tehnologiile noastre. Important să fim avem motivaţia necesară. Sunt sigur că tu şi tatăl tău ne-o puteţi oferi.”
Toţi 5 s-au uitat 2 minute la feţele lui Vladimir Voronin şi Vlad Filat, stînd culcaţi pe cîte un pat unul lîngă altul. Feţele purtau de-a lungul capului cicatrice ale cusăturii. Din locul cusut al feţei lui Vladimir Voronin a început să se prelingă o mică şuviţă de sînge.
„Hai să le facem bandajul.” – zice medicul.
„Mai staţi un pic să mă uit încă odată la Filat. Măi, măi, tata chiar are tărie. Un preşedinte cu faţa lui Filat şi tăria lui tata.”

Acest text a fost scris de Ion Buzu in cadrul atelierului de proza Vlad IOvita