monolog

Dudu:Pai ce ziceti sa facem un monolog unde,de exemplu,un job,urmeaza sa fie concedieri,si in acelasi loc muncesc doi indragostiti,si unul din ei urmeaza sa fie concediat,si...
Augustina:Emmm...Sorry Dumitru...Dar se poate alt ceva?Adica tot facem lucruri de genu...
Dudu:Pai da,ok,zi tu o idee..
Augustina: Eu ma gindeam la...Uite...Ar fi tare sa se scrie despre problema eutanasierii,pare-mi-se se nuimeste...Adica sa zicem ca e un cuplu,si se intimpla ceva si unul din doi e conectat la aparate,iar celalalt trebuie sa semneze o foaie prin care permite deconectarea primului de la aparate...Itelegi?E drama,e conflict interior!
Dudu: Da,ok,hai fa si vedem ce iese.




...................................................................................
CE A IESIT :)











O cămeruţă de spital....Un pat,iar în jurul lui diverse monitoare,pe unul dintre care fiind o linie care vibrează emiţînd încet un picăit continuu....Şi alte aparate medicale,toate în jurul unui omuleţ cu părul lung şi blond,aranjat dezordonat pe pernă,cu ochii închişi şi o faţă palidă...
În aceeaşi cămeruţă stă nu departe de pat un individ în halat alb,iar exact la capul femeiei,pe un scăunel stă aşezat un tînăr cu un chip umplut de griji,fruntea încerţită,strecurîndu-şi nervos degetele printre părul negru şi des....Alături de el,la picioarele femeiei stă o mapă cu o foaie prinsă de ea...



DOCTORUL:


" Băiatul ăsta mă calcă pe nervi!Doamne,cît se poate?!Eu deja de 2 ore trebuia să fiu acasă la ziua de naştere a finului meu!În schimb trebuie să stau aici şi să-l aştept pînă a semna foile alea!I-am explicat de o mie de ori că nu o putem salva!Gata!E conectată la aparatele astea!Si astea abia abia de o menţin ăn viaţă!Organele interne au început să cedeze!Nu mai are rost!
De doua ore aştept să semneze foile alea!Naivul!Crede în Dumnezeu!Zice că o să fie bine!Devine paranoic!Spune că noi medicii vrem doar să o ucidem!Măi băiete!Aşa e viaţa!Este şi moarte!Toţi mor!Ai să te mai îndrăgosteşti tu...E he he...Tinereţe,tinereţe!Ai să mai iubeşti încă zeci de fete....Cine ştie,poate chiar aveai să o înşeli pe asta...Offf şi nevastă-mea mă tot sună!Hai!Semnează odată!
Îmi pare rău pentru băiat,tineri căsătoriţi....Dar de ar semna odată!În fiecare zi văd moartea!O s-o vadă şi el o să fie mai puternic!Şi poate o să ştie că nu mai trebuie să conducă beat la volan...."



TÎNĂRUL:

"Scumpa,scumpa mea Bianca!Trezeşte-te!Trezeşte-te că vor să te omoare bandiţii!Idioţii!Ucigaşii!Vor să semnez o foaie!O foaie prin care să le dau consimţămîntul să te omoare!Şi cum să fac eu asta,scumpa mea?E doar vina mea...Din cauza mea eşti aici!Nu ar fi trebuit să ne certăm şi nu ar fi trebuit să îţi spun că nu te mai iubesc! Te iubesc! Te iubesc mai mult ca viaţa!Aş da orice să fiu eu acum în patul ăsta!Eu şi nu tu!Dar nu ai cum să ştii micuţa!Nu ai...Şi mi se rupe inima pentru tot răul pe care ţi l-am spus!Trebuia să te las să pleci...Şi să nu te forţez să intri cu mine în maşină!Ţi-a insuflat cineva în căpuşorul ăsta micuţ că am pe altcineva...Dar nu am...Nu e loc în viaţa mea pentru nimeni alt cineva decît tine....Şi te-ai supărat...Şi ai vrut să pleci,mînioasă cum erai la spital...La spital să vezi ce mai face micuţul nostru din pîntecele tau,micuţul nostru de 3 luni pe care ni l-am dorit atît de mult...Acum îmi spun că trebuie să vă omor pe amîndoi!Îţi imaginezi,Biancuţa?Trezeşte-te iubire,trezeşte-te,te implor!Şi cînd te trezeşti îi succesc gîtul celeia care ţi-a spus toate minciunile astea!
Bianca,îţi aud inimioara...Deschide măcar un ochi....Ai fost o luptătoare!Mereu ai fost!Eşti o luptătoare,iubirea mea,încă eşti!Ai pentru ce lupta!Nu,nu pentru mine...Pentru viaţa asta,viaţa fericită pe care o meriţi,şi dacă o vreai fără de mine o să te înţeleg,şi o să-ţi dau drumul!
Îmi amintesc acum cum te-am întîlnit Biancuţa...Ploua afară,stăteam în drum aşteptînd o rutieră...Apoi ai venit tu zîmbăreaţă şi binevoitoare,luîndu-mă sub umbrela ta...Şi de atunci Bianca am rămas acolo...Sub grija ta,în tutorea ochilor tăi albaştri şi luminoşi!Ce mă fac eu fără tine,micuţa...?Cum să trăiesc eu fără tine?"

Deîndată ce bărbatul se apropie de urechea femeiei ca să-i şoptească acele ultime cuvinte,corpul ei a început să se zbată,iar picăitul constant al aparatului se auzea acum ca şi un suntet plan şi continuu.Doctorul iese în coridor,strigă ceva şi brusc camera se umple cu mulţi oameni din personalul medical.Tînărul este alungat de doctori la un colţ...El se sprijină de perete şi se lasă încet jos şoptind plin de frică şi cu o privire buimacă :"Bianca...".



http://confesiuniintunecatdeluminoase.blogspot.com/