Poezie la Cerere

de Elena Bogus

E trist, bate vântul puternic
Şi frunzele cad pe pământ
Copacii roşii, se văd la depărtare
E trist afară cum mă simt şi eu
Mă învârt într-un cerc cu aceeaşi iubire
Dezămăgirea o simt pe propia piele
Simt o crăpătură doar când o ating
Te văd ca o persoană mică
Ce purtai ghiozdan în spate
Ne întâlneam lângă un felinar tot ce se aprinde şi stinge
Ce îmi aduceai o lăcrimioară albă
Simt înţelegere pe buze
Şi cred că înţelepciunea e ca o barbă care creşte în tine
Şi lăsând la o parte mândria ajungând la vârf