un fragment din tropicul cancerului

După care urmează: „Toţi vor să mă vadă. Toţi insistă să-mi vorbească. Oamenii mă agresează şi-i aresează şi pe alţii cu întrebări despre mine. Ce mai fac? Cum mă simt? Mi-am revenit? Mai fac plimbări la ţară? Lucrez? Am terminat de scris cartea? Mă voi apuca să scriu o alta în curând? O aschimodie de neamţ, slab ca o maimuţă, vrea să-i traduc cărţile. O tânără rusoaică cu o privire sălbatică vrea să-i scriu povestea vieţii mele. O doamnă din America vrea să ştie ultimele veşti despre mine. Un domn din America îmi trimite trăsura să vin să cinez cu el – pentru o conversaţie intimă, confidenţială, ştii tu bine. Un vechi coleg de şcoală şi bun amic de-al meu, de acum zece ani, vrea să-i citesc ce scriu tot atât de repede pe cât de repede scriu. Un prieten pictor m-aşteaptă să pozez cu ora. Un ziarist vrea adresa mea actuală. O cunoştinţă, un mistic, mă iscodeşte despre starea mea de spirit, un altul mai practic, despre starea buzunarului meu. Preşedintele clubului mă întreabă dacă nu vreau să ţin o cuvântare băieţilor! O doamnă cu înclinaţii spirituale speră să vin să iau ceaiul la ea cât de des posibil. Vrea să ştie părerea mea despre Isus Hristos şi ce cred despre noul mediu?...
Dumnezeule sfinte! Ce am devenit? Cu ce dreot, oameni buni, îmi bulversaţi viaţa, îmi răpiţi timpul, îmi intraţi în suflet, îmi sugeţi gândurile, mă folosiţi drept companionul, confidentul şi biroul vostru de informaţii? Drept cine mă luaţi? Credeţi că sunt angajat pe bani să joc în fiecare seară o farsă intelectuală în ochii voştri? Credeţi că sunt cu sclav, cumpărat cu bani grei, să mă târăsc pe burtă în faţa voastră, leneşilor, şi să vă pun la picioare tot ce ştiu şi tot ce simt? Credeţi că sunt o târfă într-un bordel care-i chemată să-şi ridice fustele sau să-şi scoată furoul la cererea primului bărbat îmbrăcat elegant? (...) curiozitatea voastră bolnăvicioasă îmi întoarce stomacul pe dos! Complimentele voastre mă umilesc! Ceaiul vostru mă otrăveşte! Aş fi răspunzător în faţa lui Dumnezeu – dacă El ar exista!”

Henry Miller – Tropicul cancerului