O poezie de Valeria Novodvorskaia tradusă în română de Dumitru Crudu.
De fapt, este chiar poezia pentru care Valeria Novodvorskaia a fost
închisă într/un spital de psihiatrie, după ce o răspândise, pe 5
decembrie 1969, în Palatul Congreselor din Kremlin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu