luni, 7 iulie 2014

Un nou poem de Vitalie VOVC

Mă întorc într-o PatrieVara 2010 048
Care nici nu ştiu dacă mai este a mea
Care fuge de mine precum orizontul
Cînd sînt aici – ea-i acolo
Cînd sînt acolo – ea-i aici
 
Cineva construieşte castele din nisip
Pe care le găsesc năruite
De fiecare dată cind ajung pînă la ele
Spălate de valurile apelor în creştere
Lăsîndu-mi mocirla sărată să-mi curgă printre degete
 
Mă întorc la un pămînt
Care niciodată n-a fost cu desăvîrşire al meu
În pofida chemărilor lui insistente
Iar cînd ajung nu-i aud decît suspinele
Care, ele, sînt toate ale mele
 
Cineva îmi modifică permanent
Cărţile poştale despre un picior de plai, o gură de rai
Pe care le proiectez cu atîta migală
„Auziţi, Domnilor ! E o înşelăciune la mijloc!”
Dar mi se spune că imaginea nu este contractuală
 
Şi caut atunci în arhive o copie a contractului
Dar nu găsesc nimic altceva decît solicitări de oferte
Şi acelaşi speach comercial
Folosit de 2000 de ani, cel puţin:
 
Pe un picior de plai,
Pe o gură de rai...
 
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”...
 
Şi nici o semnătură nimic
Şi nici o semnătură nimic...

Preluat de pe http://vitalie.vovc.over-blog.com 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan