vineri, 24 aprilie 2015


afară e soare și lumina îmi cade pe degete
 o nouă dimineață fără tata.

 tristețea e mai puternică decât nevroza.
flutura e departe, iată

că trecutul mă ajunge din urmă

o fotografie de-a tatei
în mijlocul  ierbii din câmp
tristețea e mai puternică decât ideile fixe

să plângi să suferi să-ți amintești
încă mai pot
încă nu sunt cu totul pierdut

merg pe drum și îmi feresc privirile
pe drum cu o lumânare aprinsă în mână
o protejez cu palmele din toate părțile
ca să nu mi-o stingă vântul
ca nimeni să nu mi-o stingă

în fiecare zi ies din casă co lumânare aprinsă
tristețea e maiputernică decât obsesiile
și decât groaza
cât pot să mă gândesc la tine
nu sunt pierdut, tată!



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu