la ora șapte am urcat într-un autobuz care mergea spre  iași și care
m-a lăsat în ungheni și cu care
în urmă cu șapte luni
am călătorit și cu tata și când am coborât
am realizat că-i uitasem actele  în acel autobuz,
în acesta,
și acel autobuz deja plecase la sculeni.

atunci
era începutul lui octombrie,
a rămas să mă aștepte în autogară
și eu am plecat să ajung autobuzul în vamă
cu un alt autobuz
și l-am ajuns din urmă
chiar în ultimul moment și după două ore
am revenit în autogară cu borseta cu actele tatălui meu.

l-am regăsit
în autogară.
stătea pe o bancă, adâncit în ea,
ca într-o palmă.

de foarte multe ori, atunci când mă întorceam la flutura
îi găseam
pe el sau pe mama
în sala de așteptare.

acum am coborât din cursa de iași
și am intrat în autogara pustie.
nici zare de om.
întâmplător, în buzunarul din spate
am buletinul tatei.
nu știu de ce, nu am putut să mă despart de el
după moartea sa.

îl scot uneori și mă uit la fotografia sa.
după acest buletin am mers atunci în vamă.
în curând, va trebui să-l predau statului
și ei îl vor distruge.

cursa de iași a plecat.
iar eu am luat-o pe jos spre flutura.
la parastasul tatei.
ploaia m-a prins pe drum
și am văzut un curcubeu înălțându-se
deasupra mormântului său.