marți, 14 aprilie 2015

am văzut mărul din flutura sub care mă rugam ca tata, mama și bunica anica să
nu moară niciodată.
l-am văzut ieri.
atunci când mă rugam ca tata, mama și bunica anica
să nu moară niciodată
era înflorit și învoalt
cu crengile țâșnind în toate părțile
ca niște mâini durdulii și nesătule.
pe atunci
era doldora de petale,
că te mirai cum de le poate ține pe toate,
avea așa de multe fori
că părea o torță aprinsă în plină zi.
l-am revăzut ieri,
după ce l-am înmormântat pe tata.
acum
pe jumătate era uscat.
acum
dacă se mai ițeau de pe el vreo două trei flori.
acum
era chircit
și crengile îi spânzurau în jos
ca niște mâini rupte.

sub mărul ăsta însă, acum pe jumătate uscat,
mă rugasem ca mama, bunica anica și tata
să nu moară niciodată.

sub mărul ăsta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu